Ziua Răstignirii

Ioan 18; 19

Vinerea mare, o zi năucă, un cui în talpa istoriei, o zi a marilor frământări,  o zi fără de care mântuirea nu era posibilă.
Creatura se ridică împotriva creatorului, întunericul  acuză lumina, minciuna atacă adevărul, ura calcă în picioare iubirea, religia s-a amestecat cu politica, demnitatea a fost îngenunchiată de ticăloșie.

A fost ziua în care noaptea minții a cucerit străzile Ierusalimului. Ziua în care răul a atins apogeul, imaginându-și că este biruitor, după ce a pângărit mintea și cugetul omenirii. 
Ierusalimul a devenit asemenea unui cuib de viespii agitat,  ce zburau haotic purtându-și înveninarea gata de revărsare. Ținta tuturor era Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Cuvântul, Harul, Mielul, Iubirea personificate.

Totul a pornit din noaptea trădării, Iuda a dat startul învolburării odată  cu sărutul morții pus pe fața lui Isus. Apoi procesiunea batjocorii a continuat pe traseul morții. A poposit o vreme la reședința lui Ana (cp.18.13) de acolo  v.24  Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa. Unde  în timpul interogatoriului   unul din aprozii, care stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”   după aceea dimineața a fost dus   28   de la Caiafa în odaia de judecată:. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele. Judecata lui Pilat  a condus la constatarea "Eu nu găsesc nici o vină în El.

Uzând de legea tradiției locale, Pilat propune clauza amnistiei,  39  , fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?” și mulțimea a optat 40   toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tîlhar.

Constrâns Pilat cedează presiunii celor mulți, (Ioan 19:1)  Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să-L bată.  Soldatii au intrat în acțiune cu toată priceperea și pasiunea lor, 2  Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. 3  Apoi, s-au apropiat de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!” Şi-I dădeau palme. După acel episod demonstrativ de aplicare al legii, 4  Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El.” iar apoi mai face o încercare să-L salveze pe Isus de la răstignire, 5  Isus a ieşit, deci, afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată omul!” le-a zis Pilat.

Lucrurile se tulbură însă mai mult 7  Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” 15  Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!”
Pilat cedează definitiv, 16   L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat, deci, pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească. 17  Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpăţînii” care în evreieşte se cheamă „Golgota.” 18  Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
19  Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor.”
23  Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.  24  Şi au zis între ei: „Să n-o sfîşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” 

Imaginea răstignirii a rămas întipărită pe fața istoriei,  25  Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina.
26  Când a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lângă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” 27  Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” 
Câteva ore mai târziu  34   unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.
38  După aceea Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus. 39  Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.
40  Au luat, deci, trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fîşii de pânză de in, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape. 41  În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42  , pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

În cele din urmă, noaptea a învelit acea parte a pământului.  Ziua ostenită de frământările ei s-a dus să se culce. Oamenii s-au retras care încotro, urmau Paștele, sărbătoarea care le aducea aminte de bunătatea lui Dumnezeu față de poporul Israel. Convinși că au făcut cel mai bun lucru posibil, s-au dus să se culce. A doua zi urma să fie o altă lume. 

Suntem și noi legați istoric de acel eveniment. Suntem implicați în tot ce s-a întâmplat atunci. Dumnezeu ne-a cuprins și pe noi în evenimentele acelei zile.
Avem  toate motivele din lume să privim cu admirație la ziua aceea, toate nedreptățile și suferințele sunt prețul pe care Isus l-a suportat ca noi să avem acces la mântuire, iertare, viață veșnică.

Se cuvine măcar un pic de smerenie, puțină recunoștință, mai multă decență în viață față de Cel ce ne-a iubit fără să avem niciun merit. Isus care s-a lăsat înălțat la fel cum Moise a înălțat șarpele în pustie, este mântuitorul nostru.
​
În Vinerea Mare, Isus a lucrat sfințirea noastră. În așa măsură, ca prin credință, moartea Lui în locul nostru să însemne viață pentru noi.

Ce bun, ce minunat este Dumnezeu cu noi !
Mulțumim, mulțumim Doamne pentru jertfa Ta! Amin !