Ziua lui Toma

Ziua lui Toma

Din relatările Bibliei referitoare la Toma mi-a atras atenția dialogul cu Isus la opt zile după învierea din morți.;”Apoi i-a zis lui Toma: «Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.«Drept răspuns, Toma I-a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!»” (Ioan 20:27f). 
Expresia profundă ”Domnul meu şi Dumnezeul meu!” rostită cu pioșenie și reverență ne permite să gândim la contextul momentului respectiv cu o deosebită încărcătură teologică.

În același timp, avem prilejul să descoperim câteva din posibilele semnificații ale acestei afirmații ce rezonează și în prezent;
-          Expresie verbală ce autentifică prezența credinței în Isus Cristos ca persoană suverană.
-          Declarația publică a faptului că aparține de drept și de fapt Celui ce a biruit moartea.
-          Confirmarea cunoașterii Celui ce a murit și a înviat pentru mântuirea omului.
-          Maturitate duhovnicească.
-          Sfârșitul perioadelor de îndoială și a discuțiilor ce o poate întreține.
-          Dedicare definitivă și irevocabilă în slujba Domnului Isus Cristos.

În ce mă privește aș defini momentul respectiv a fi ” ziua lui Toma”.
Tot odată aș îndrăzni  să întreb;  noi, noi cei de azi, creștini și cititori ai Bibliei, putem zice asemenea lui Toma, ”Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ?

Avem fiecare dintre noi o asemenea zi ?

Multă binecuvântare și credință !

Cu deosebită considerație.

Ioan Rusu