Reflecții

Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 1 Tesaloniceni 5:18

Mulțumirea este componentă a voinței lui Dumnezeu ca plan al binecuvântărilor  în favoarea deplină a omului, pentru a da consistență dumnezeiască vieții personale. Astfel mulțumirea devine fereastra prin care lumina divină inundă ființa umană dându-i perspectiva cerească.
Odată stabilit cadrul ”voia lui Dumnezeu în Isus Cristos” ne putem conforma prin credință, acceptate, practicare așa cum scrie, pentru toate lucrurile.,
Aceasta este rețeta scrisă prin inspirația Duhului Sfânt. Așteptarea minunilor rămâne zadarnică cât timp omul ignoră cele scrise. Vrem schimbare?, vrem transformare?, vrem bine?, vrem creștere?, vrem ... multe?, atunci să începem de aici, mulțumind lui Dumnezeu. Ce mare oportunitate.     

A vorbi despre mulțumire și a trăi mulțumirea sunt două aspecte diferite. Cine vorbește după ce o trăiește este mai convingător decât cel ce vorbește înainte de a o trăi. Teoreticienii sunt zgomotoși față de liniștea trăitorilor. Creștinul autentic reușește performanța îmbinării complementare a celor două părți. Ei vorbesc ce trăiesc și trăiesc cele vorbite  în materie de mulțumire.

Mulțumirea este definită în termeni multipli funcție de momentul, circumstanța, experiența, obișnuința, maturitatea, priceperea, perspectiva, duhovnicia persoanei în cauză. Din acest punct de vedere mulțumirea  va fi prezentată în nuanță personalizată, fără a face din aceasta o pricină de controverse. Fiecare persoană are parte de mulțumire doar în măsura în care o trăiește, în locul unde o trăiește, în circumstanța în care o trăiește. Mulțumire este parte a vieții ce poate fi trăită oriunde.

Mulțumirea este: stare, fel de a fi, trăsătură de caracter, formă de manifestare, deprindere, calitate, virtute, confirmare, scut, abilitate, secret, cauză, efect, componentă, armă, cheie,  atitudine, minune, jertfă, cale, cadru, performanță. În ansamblul ei Biblia ne prezintă mulțumirea prin toate aceste forme.
Toate bogățiile pământului, toate posesiunile materiale, toate titlurile sociale, toate cele ... sunt inutile în lipsa mulțumirii. Fără mulțumire viața devine o deșertăciune și goană după vânt inclusiv în domeniul religios. 
Doar cine trăiește mulțumirea o poate arăta faptic. Când persoana se identifică cu mulțumirea  are un mesaj concret. Acest principiu ni l-a demonstrat Domnul Isus Cristos, prin modul Său de viață manifestându-se ca mulțumirea personificată. De la întrupare la îngropare în toate etapele vieții Sale   Isus a demonstrat starea de mulțumire. (pruncie,  copilărie, adolescență, botez, învățătură, lucrare, propovăduire, trădare, judecare, răstignire, înviere, înălțare).

Mulțumirea crește din aceeași rădăcină cu bucuria, fericirea, lauda, încrederea, pacea ... toate virtuțile de natură dumnezeiască, de aceea este imposibil să fie despărțită de toate acestea. Mulțumirea le înglobează pe toate și se manifestă prin toate pentru că toate sunt insuflate de același Duh Sfânt.  

Mulțumirea se învață, se practică, se dezvoltă prin întrebuințare. Fiecare persoană are din mulțumire doar atât cât folosește. Cu cât exersează mai des mulțumirea cu atât dobândește mai multă, ajungând la stadiul când nu va rămânea în pană de mulțumire. Școala mulțumirii merge la pas cu viața adăugându-i frumusețe, înțelegere, profunzime, echilibru.

Omul mulțumit este puternic, înțelept, credincios. Mulțumirea nu este un scut împotriva încercărilor, ci puterea care le biruiește, înțelepciunea care se folosește de forța lor și credincioșia prin care omul rămâne statornic cu Dumnezeu, de aceea el stă în picioare în timpul furtunilor.
Se investește educație, cunoștințe, disciplină, oportunități, experiențe, apoi toate acestea sunt trecute prin examenul aprecierii, ascultării, înfrânării, priorității, rezistenței, răbdării, consecvenței, rezultatul final va fi  MULȚUMIREA. Mulțumirea nu este gratis, nici pomană, ci are un preț pe care omul îl plătește. Dacă ar fi gratuită, am găsi-o aruncată la tomberoanele de gunoi, pe stradă,  călcată în picioare peste tot. Dar nu e așa. Nimeni nu poate da altuia mulțumire, ci doar să investească pentru propria mulțumire.

Mulțumirea este domeniul imens, creat, întreținut, guvernat, de Sfânta Treime, Dumnezeu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, la care suntem invitați să îl explorăm, acum, în porții zilnice  și apoi pe parcursul veșniciei. Pentru aceasta avem nevoie la început de credință și voință iar celelalte se vor adăuga pe parcurs. Chiar un început timid în ale mulțumirii are șanse mari să crească constant cu beneficii dintre cele mai alese.

Mulțumirea creează amintiri plăcute. Banii se cheltuiesc, oamenii dispar, bunurile se degradează, vremurile se schimbă, amintirile rămân continuu. Amintirile  plăcute în special aduc emoții, bucurie, plăcere, lumină, retrăirea momentelor respective. Ele însănătoșesc, motivează, reaprind, reașază lucrurile, restabilesc relații, readuc oameni împreună, nasc decizii cu urmări binecuvântate. Chiar și întâmplările mai puțin fericite  își schimbă  fața când sunt îmbrățișate de mulțumire. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi... acesta este de fapt mesajul  pentru noi. 

Mulțumirea este o comoară pentru care omul trebuie să investească tot ce are inclusiv pe sine ca să  dobândească ce nu ar fi putut  altfel avea niciodată. Mulțumirea valorează mai mult decât orice bogăție. Altfel mulțumirea ar fi acaparată doar de cei bogați. Realitatea arată că nu este așa.

Mulțumirea vindecă de oftică, suie mintea la cap, eliberează inima de răutate și aduce pace în viața omului.
Reflectând asupra mulțumirii vom descoperii o sumedenie de aspecte proaspete ce ne vor surprinde plăcut și vor contribui la tonificarea credinței noastre.

Mulțumirea nu înseamnă resemnare pasivă de genul ”nu am ce face”, ci acțiune motivată de genul, ”știu ce am de făcut”!
Cu cât aprofundăm acest subiect, ne vom îmbogăți înțelegerea personală și vom crește performanțele de exprimare a mulțumirii în modul de viață.  Identificându-ne cu mulțumirea beneficiem de o calitate superioară a vieții de acum pregătindu-ne să celebrăm dimensiunea veșnică a mulțumirii.

Mulțumirea poartă straie de sărbătoare, și produce sărbătoare pe unde trece, în familii, în biserici, în societate. Este prea puțin ca oficial să-i fie dedicată o singură zi pe an. Cu toate acestea, omul poate sărbători zilnic mulțumirea fiindcă deocamdată legile oficiale nu o interzic. 

Omul cu inima mulțumită trăiește fericit, în fiecare zi, ce ne-am putea dori mai mult ? Dumnezeu a făcut tot ce depinde de El, ca noi să fim mulțumiți în orice vreme. Și suntem, în măsura în care și noi ne vom face partea ce ni se cuvine.
Să ne  arătăm dar mulțumitori prin toate lucrurile față de Dumnezeu, fiind convinși că toate lucrurile contribuie împreună la binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Mulțumirea este un drept, nu o obligație, deci oricine are nevoie de ea să-și asume  dreptul ce i se cuvine. Cine refuză degeaba se plânge, porția lui de mulțumire rămâne nerevendicată.
Cu cât ne hrănim mai mult din mulțumire, cu atât ea se înmulțește și cu cât ne hrănim mai puțin ea se împuținează. Mulțumirea este alimentul ce nu ar trebui să lipsească din meniul zilnic. Ea poate fi folosită și în postul negru.

Mulțumirea se măsoară în trăire nu în vorbe. Faptele mulțumirii sunt mai grăitoare decât toate vorbele despre mulțumire. Cine trăiește mulțumirea este mai bogat decât cei ce vorbesc doar despre ea.
Cine are încălțăminte-le mulțumirii și  umblă pe căile mulțumirii, își va lăsa urmele pe pământ ca repere vrednice de luat în considerare. Este imposibil ca cineva să trăiască mulțumit fără a fi observat.

Mulțumirea afișată doar ca să dea bine la imagine este de unică și scurtă folosință, cum dau primii stropi de ploaie se umezește iar prima adiere de vânt o spulberă lăsând la vedere doar o siluetă dizgrațioasă. Desigur, nici un om serios nu își dorește așa ceva. E bine de știut că orice mulțumire contrafăcută nu rezistă în timp ci doar mulțumirea autentică.
​