#DRAGOSTEA
”Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti” (Apocalipsa 2:4f).
Pocăința în conformitate cu Biblia în contextul ei a devenit standardul minim de viață permis Bisericii, prin urmare această realitate cuprinde personal fiecare component al ei. Viața de creștin implică o serie de activități necesare în diferite compartimente ce cad în sarcina slujitorilor. Pretenția lui Dumnezeu este ca toate acestea să fie inițiate și susținute cu dragostea ce ne-a fost dezvăluită de Isus Cristos Domnul Bisericii. Această ”Dragoste” nu este retrasă, înlocuită, abrogată, nu, ea este actuală. Omul este cel care din varii motive renunță la ea. Indiferent de motivele ori circumstanțele invocate de om ca individ sau colectivitate, Duhul lui Dumnezeu reiterează prezența dragostei printr-o somație punctuală ” adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te” !
Cum stăm noi în fața acestei provocări?
O mai considerăm de actualitate?
Suntem dispuși să răspundem provocării ori găsim diverse scuze ?
Urechile noastre aud ce trebuie să audă?
Oricum, dragostea este compatibilă cu pocăința, iar lipsa dragostei compromite pocăința. Dragostea este cea care păstrează sfeșnicul la locul lui. Cu siguranță fiecare știm cum stăm în fața acestei provocări. E timpul să dăm răspunsul pozitiv, beneficiind de toată zestrea ce o poartă cu sine dragostea.
”Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti” (Apocalipsa 2:4f).
Pocăința în conformitate cu Biblia în contextul ei a devenit standardul minim de viață permis Bisericii, prin urmare această realitate cuprinde personal fiecare component al ei. Viața de creștin implică o serie de activități necesare în diferite compartimente ce cad în sarcina slujitorilor. Pretenția lui Dumnezeu este ca toate acestea să fie inițiate și susținute cu dragostea ce ne-a fost dezvăluită de Isus Cristos Domnul Bisericii. Această ”Dragoste” nu este retrasă, înlocuită, abrogată, nu, ea este actuală. Omul este cel care din varii motive renunță la ea. Indiferent de motivele ori circumstanțele invocate de om ca individ sau colectivitate, Duhul lui Dumnezeu reiterează prezența dragostei printr-o somație punctuală ” adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te” !
Cum stăm noi în fața acestei provocări?
O mai considerăm de actualitate?
Suntem dispuși să răspundem provocării ori găsim diverse scuze ?
Urechile noastre aud ce trebuie să audă?
Oricum, dragostea este compatibilă cu pocăința, iar lipsa dragostei compromite pocăința. Dragostea este cea care păstrează sfeșnicul la locul lui. Cu siguranță fiecare știm cum stăm în fața acestei provocări. E timpul să dăm răspunsul pozitiv, beneficiind de toată zestrea ce o poartă cu sine dragostea.
RSS Feed