” Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”(Romani 12:13).
Pentru creștini acțiunea de a ajuta este un privilegiu pe care îl onorează cu toată responsabilitatea. Sau altfel spus, este un mod de viață normal pe care și-l exprimă față de semeni în general și mai ales față de membrii Bisericii, în special. Sfinții menționați în citatul de mai sus nu sunt cei din tablouri ori cei ce au trăit cândva, nu, sfinții sunt persoanele care si-au dedicat viața Domnului și care promovează o viață curată, despărțită de orice formă a păcatului. Ca om a oferi ajutor semenilor nu este ușor nici comod și uneori este costisitor. Cu toate acestea ajutorul se cere oferit în nevoi. Ajutorul și nevoia uneori se aleargă în jurul omului formând un adevărat vârtej. Am putea spune că în această privință ofertanții și beneficiarii lucrează mână în mână iar cineva consemnează ceea ce se întâmplă. Cel puțin așa înțeleg eu din următoarea afirmație; ”Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi” (Evrei 6:10).
Ocazii de a ajuta se gasesc permanent, creștinii cu determinare se bucură de fiecare privilegiu de a oferi ajutorul necesar la momentul potrivit. Sunt eu unul dintre ei?