​Gura mulțumirii
 
Difuzorul trupului, instrumentul de exteriorizare, și comunicare sonoră, gura verbalizează tot, are funcții multiple cu implicații pe măsură.
Pentru gura mulțumirii, cuvintele rostite, discursul, modul de adresare, consistența comunicării sunt de importanță crucială. De fapt gura este doar cutia de rezonanță ce oferă sunetul în sine, celelalte vin din colaborarea ei strânsă cu mintea și inima. Citind în Biblie, am observat cum gura mulțumirii are trei direcții principale.
Nu rostește, se ferește, vorbește. În  favoarea acestei ordini voi rezuma câteva din afirmațiile Bibliei.

Nu rostește
Gura mulțumirii evită cu orice preț  să se implice în  rostirea multor cuvinte. Ea este fermă refuzând  toate cuvintele ce vin din zona vicleniei;  nu vorbește cu vicleșug, nu împrumută vorbirea oamenilor vicleni, nu țese vicleșuguri ( chiar dacă azi se numește diplomație).
De ce?, pentru că în astfel de situații ... gura osândește, buzele mărturisesc împotriva (Iov 15:6 ).  Gura mulțumirii  nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în pagubă  (Psalmi 15:4), nu   întrebuinţează vorbe ademenitoare, (Proverbe 2:16), nu vorbeşte în chip uşuratic. Când se roagă  nu bolborosește aceleaşi vorbe, în maniera păgână (Matei 6:7), nu vorbește de rău pe frați  (Iacov 4:11).  
Interesant să constant că într-o societate în care se luptă pentru libertatea de exprimare, gura mulțumirii își stabilește ea însăși granițe prin care restricționează la maxim accesul multor categorii de cuvinte. Toate acestea le face ca să rămână o slujitoare a mulțumirii.
 
Se ferește
Gura mulțumirii își fixează anumite granițe în ale vorbirii deoarece menirea ei este să contribuie substanțial pentru mulțumirea omului.
Gura mulțumirii se „fereşte să spună o vorbă rea” (Geneza 31:24 Laban și Iacov), de asemenea se  fereşte de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, înaintează tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. (2 Timotei 2:16), ascultând sfatul  lăsaţi-vă de toate aceste lucruri:... de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură. (Coloseni 3:8). Sau prin decizia personală fermă; „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.” (Psalmi 39:1). O altă formă de a se feri este  întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. (1 Corinteni 2:13).
Fiecare circumstanță își are oportunitatea ei prin care gura mulțumirii își păstrează menirea. Cel puțin din curiozitate să ne lua, puțin timp pentru analiza afirmațiilor de mai sus, e posibil să desprindem o concluzie folositoare.

Da , vorbește
Pe de altă parte gura mulțumirii se angajează în folosirea cuvintelor ce la rândul lor produc mulțumire celor ce le aud.  Cuvintele ei vestesc și scot la suprafață înțelepciune, aduc vindecare, trâmbițează dreptatea,  exprimă  strigăte de laudă adresate  lui Dumnezeu. Buzele mulțumirii sunt un izvor de viață, mângâiere, încurajare, alinare pentru urechile ce la aud. Felul ei de vorbire dezvăluie onoare, da, este da și nu este nu. Ea vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă. (Tit 2:1), fiind deprinsă   să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. (1 Petru 4:11) de fiecare dată când are ceva de spus. Vorbirea ei este totdeauna cu har, dreasă cu sare, pentru că  ştie cum trebuie să răspundă fiecăruia. (Coloseni 4:6). Persoana care deține gura mulțumirii va fi o pildă pentru credincioşi: în vorbire, (1 Timotei 4:12).

Gura mulțumirii  îndrăznește să mijlocească  așa cum a făcut Avraam, citim despre el în Geneza 18:31  Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. ... 32  Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”
Gura mulțumiri se dovedește o unealtă valoroasă și indispensabilă în slujire, așa cum scrie Isaia 50:4  „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare.  
Iată cum gura mulțumirii chiar dacă și-a impus anumite restricții, chiar dacă este prevăzătoare ferindu-se uneori, ea nu șomează, sunt o mulțime de cuvinte pe care le rostește așa cum numai e știe. Cuvintele ei poartă peste tot mireasma dulce a mulțumirii.
 
reflecții
Sunt câteva afirmații biblice ce ne oferă prilejul să reflectăm. Am în vedere beneficiile colaterale ce sporesc calitatea vieții. Gura mulțumirii este implicată în toate acestea. De pildă:
Proverbe 21:23  Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. Este adevărat că întâmpinăm necazuri în viață, dar câte din ele sunt cauzate de vorbirea gurii noastre? Interesant, și totuși oamenii aleargă la farmacie, probabil după medicamente pentru ”limbariță”. Avem la ce medita, nu?
Altă provocare vine din Proverbe 15:1  Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţîţă mânia. Iată cum pe lacul sentimentelor se iscă furtuna. Cuvintele rostite stârnesc valuri sau le calmează. Și aici putem să medităm îndelung. După ce barca-i scufundată, discursurile despre plutire rămân de prisos.
 Efeseni 5:4  Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţumire. Această afirmație ne arată unde a ajuns standardul verbal al credincioșilor  când ei folosesc gura mulțumirii al cărei impact duce la atingerea acestui standard. Efeseni 4:29  Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Toți creștinii trebuie să fim aici?, se poate considera că acest nivel este obligatoriu?, opțional?, nerelevant? În ce formă să ne raportăm la el?  Cum am  vorbi noi dacă am avea gura mulțumirii? Ar putea fi așa?
”Vorbim între noi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântăm şi aducem din toată inima laudă Domnului” (Efeseni 5:19 adaptat) 
Cine are gura mulțumirii,  poate ajunge la rândul lui mulțumit și poate să contribuie la răspândirea mulțumirii în jurul lui.

​Dacă ne-am putea permite cele spuse până în prezent să le asemănăm cu O.R,L.-ul mulțumiri ce am putea spune despre starea de sănătate? Unde am avea nevoie de proteză?  Ce tratamente ar fi necesare? Ce specialiști ar trebui consultați?  Unde ar trebui să căutăm răspunsul? Cât de mult ne bazăm pe afirmațiile din Biblie?

Urechile mulțumirii

”Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”  Marcu 4:23

Omul a fost creat de Dumnezeu într-un mod minunat cu un trup complex așezat într-o țesătură de interconexiuni funcționale. Urechile vin cu locul, rolul, importanța, conexiunea, contribuția lor unică și inconfundabilă în economia trupului. În dimensiunea mulțumirii, urechile își au felia lor de contribuție pozitivă ori negativă.

Aparatul de înregistrare audio, stereo, în toate registrele. Sunt responsabile de tonalitate, armonie, acustică, Urechea mulțumirii decodifică veștile, făcând deosebirea corectă între adevăr, minciună, lingușire, victimizare, amenințare, manipulare, după cum scrie în cartea Iov 34:3  Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.”
Contribuția urechii în dobândirea mulțumirii este foarte mare și de neînlocuit deoarece  ea are un rol cauzator. Atitudinea urechii, legătura ei cu creierul, sănătatea ei funcțională au un aport esențial. Omul care se respectă își îngrijește urechile tocmai pentru serviciile oferite întregului trup, la fel este și în privința mulțumirii.
Mulțumirea nu-și pleacă urechea la orice vorbă, nu poposește la sfaturile rele, nici nu crede tot ce zboară. Urechea mulțumirii este prezentă la sfatul înțelepților, așa cum scrie și Solomon în Proverbe 15:31  Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. Proverbe 18:15  O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.

”Înțelepciune populară spune referitor la vorbire și efectul lor provocator de supărare; nu te supăra pe cele auzite, privește la cine vorbește, nu fii supărat pe cine vorbește, ia aminte la ce vorbește ...” este și asta un fel de avertizare la cum să folosim urechea pentru a rămâne mulțumiți.  Persoana care a experimentat cum este să trăiești mulțumirea, mărturisește; Psalmi 49:4  Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt însuflate, îmi încep cântarea în sunetul arfei. Iată un exemplu de admirat pe care și oamenii de azi îl pot urma.

**Am auzit pe cineva spunând ceva interesant despre rolul urechilor în relații. Se zice că erau trei vecini ce aveau și o relație de prietenie frumoasă. Unul dintre ei biruit de invidie a încercat să strice prietenia dintre ceilalți doi pentru a fi doar doi prieteni. Fiind toți trei de față a zis unuia dintre ei;... hei, mă tu auzi ce zice ăsta de tine? ..la care cel căruia i se adresa-se îi răspunde; da, dar spune-mi cine este stăpân pe gura lui? El, bineînțeles ,...a fost  răspunsul. Dar pe urechile mele cine este este stăpân pe gura lui? El, bineînțeles ,...a fost  răspunsul. Dar pe urechile mele cine este stăpân? Tu, bineînțeles, a fost al doilea   răspuns. Atunci el este liber să vorbească ce dorește, și eu sunt liber să aud ce vreau, nu? Da, așa este.  Ce importanță mare au urechile !

Sunt atât de multe veștile cu potențial de distrugere al mulțumirii pe care le auzim aproape peste tot. Urechea este cea care știe să acționeze în favoarea stării de mulțumire a proprietarului ei.
Urechea mulțumirii nu se derobează de responsabilitatea civică, ne spune;  Proverbe 21:13  Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, când va striga. Știm deja de mult că mulțumirea nu constă în lipsa încercărilor, ci acolo ea se desăvârșește,  acolo urechea se deprinde cu deosebirea sunetelor, percepe diferența dintre ele.

Aceeași căruță sună diferit fiind goală sau plină, același butoi la fel sună diferit gol ori plin. La fel este și în cazul omului, cuvintele lui sunt diferite când e gol de mulțumire față de cuvintele rostite fiind plin de mulțumire. Tot urechii îi revine responsabilitatea deosebirilor. Așteptările mari  de la o gălăgie pompoasă conduc doar la nemulțumire. În același timp e bine de știut că și noi vom recepționați de semeni după sunetul de gol sau plin ce-l degajăm.
În altă ordine de idei urechea mulțumirii  nu se va întoarce de la adevăr, nici nu se va îndrepta spre istorisiri închipuite, conform cu 2 Timotei 4:4, nici spre ambiții firești, ci va rămânea consecventă cuvântului lui Dumnezeu. Astfel urechea își va aduce contribuția ce îi revine pentru starea de mulțumire al întregului corp și ceva mai mult, își va îndeplini contribuția ce-i revine  în vederea ajungerii în rai. Da, auzim bine, iată de unde știm, Apocalipsa 2:7  Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” Dacă observăm repetarea expresiei ”cine are urechi..” de opt ori într-o porțiune scurtă de text, înțelegem ce mare importanță are să facem ca propriile urechi să se comporte la fel ca urechile mulțumirii.

1 Samuel 3:10  Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă”.
Dumnezeu vorbește mereu, continuu, în diferite feluri, în circumstanțele vieții. Vocea lui Dumnezeu răsună în auzul omenirii căutând urechi dispuse să ia seama.
Rolul urechii este să audă. Datorită ei omul se ferește de primejdii și stă  liniștit în lipsa lor, la fel este cu mulțumirea tot din pricina propriilor urechi. Urechile mulțumirii sunt o binecuvântare pentru toți cei ce le poartă.
 
Proverbe 15:31  Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor.
Proverbe 28:9  Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă.
2 Timotei 4:4  Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

Ochii mulțumirii

Ochii sunt ferestrele, observatorii, periscopul minții.  Ochiul culege informații, fotografiază, filmează color din poziție neutră, transmițând totul mai departe în timp real la  magazia minții.
Ochiul mulțumirii identifică detaliul, gestul mic, nu-i scapă paharul cu apă rece oferit, bănuțul pus din inimă. Filmează discreția, fapta ascunsă, ceea ce face stânga fără să știe dreapta. Privirea mulțumirii dă valoare modestiei evitând cursa lăcomiei și a zgârceniei. 
Mulțumirea privește viața în perspectiva voii lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. În multitudinea elementelor prezente mulțumirea se găsește doar privind în această direcție.
Iată câteva exemple biblice:

Ex. Acan,
Iosua 7:19  Iosua i-a zis lui Acan: „Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic”.20  Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut. 20  Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut. 21  Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli din argint, şi o placă din aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit, şi le-am luat; iată, Sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele”. .. 24  Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa din aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui; şi i-au suit în valea Acor. 25  Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi”. Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre, 26  şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Turburare).
Un tablou uluitor, din care dacă vrem înțelegem cum funcționează privirea în direcția voii lui Dumnezeu sau împotrivă, în direcția personală. Dumnezeu a spus nimicire totală, Acan a zis nu chiar așa, aur, argint, manta, astea-s valoroase, de trebuință, bune la ceva, prind bine,  cine o să știe?, și ce dacă?
Lăcomia, neascultarea, furtul, tăinuirea, au plecat de la ce au văzut ochii lui (v.21). Privirea ochilor lui a adus nenorocire în poporul Domnului și apoi asupra casei lui. Cât de adevărat este că omul merge în direcția în care îi privesc ochii. Azi este la fel, fiecare ne urmăm punctul nostru de vedere, de aceea fiecare vom culege ceea este în direcția respectivă, moarte sau viață, înfrânge sau biruință, pofte sau mulțumire.  Este de luat bine aminte ... Acan este o persoană din popor ...
 
Ex. Ghehazi,
2 Regi 5:20  Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu a cruţat pe Sirianul acela Naaman, şi n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, şi voi căpăta ceva de la el.” 21  Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte şi a zis: „Este bine totul?” 22  El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu
mă trimite să-ţi spun: „Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant din argint şi două haine de schimb.” 23  Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi.” A stăruit de el, şi a legat doi talanţi din argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi. 24  Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor, şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat. 25  După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” 26  Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine, când a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe? 27  Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămânţa ta pentru totdeauna.” Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.
Ghehazi, unul dintre fii prorocilor, slujitorul lui Elisei, martor al lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu, implicat în slujire până în momentul când ochii i-au privit în direcție opusă voii lui Dumnezeu.
Contrariat, dezaprobator, nemulțumit, lacom, mincinos. Așa poate fi descris toboganul alunecării ce s-a deschis în  direcția privirii lui Ghehazi, și care l-a aruncat în dizgrație, boală, (încătușat de lepră), inactivitate, izolare, exemplu negativ.  Un sfârșit tragic cu deznodământ regretabil. O pildă plătită prea scump, ca noi să înțelegem ce mare importanță au ochii prin care privim. Da,  ochii mulțumiri nu încetează să privească continuu în orice circumstanță în direcția voii lui Dumnezeu, contribuind astfel la mulțumirea celui în cauză.

Ex. Anania și Safira,
Fapte 5:1  Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevastă-sa Safira, 2  şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus-o la picioarele apostolilor. 3  Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? 4  Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” 5  Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.... 7  Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întâmplase. 8  Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da” a răspuns ea „cu atâta.” 9  Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău, Sunt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.” 10  Ea a căzut îndată la picioarele lui, şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară, şi au îngropat-o lângă bărbatul ei.
Acest exemplu  vine din interiorul bisericii primare în perioada creșterii ei numeric. Și atunci au fost persoane care și-au schimbat optica în timp foarte scurt. De la decizia, intenția, scopul, declarația primară la faptă fiind o mare diferență. Privind la exemplul celor doi înțelegem valoarea cuvintelor rostite de Domnul Isus Cristos,  Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău. Matei 5:37
Când privim prin ochii  mulțumirii vom ajunge oameni mulțumiți.
Ochii mulțumirii privesc atent la cele ce sunt, prezentul, ziua de azi, văzând câte persoane nu au mai ajuns această zi, vedem cu adevărat un motiv de mulțumire. Privind la ce avem, cât avem, văzând cât de mulți nu au, putem fi mulțumitori. Privind de asemenea la puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu pusă la dispoziția noastră, la promisiunile și credincioșia lui Dumnezeu.
Ochii mulțumirii nu-i întind  omului cursă pentru a cădea  în păcat, nici pentru al împiedica să devină pământ bun dătător de rod, nici nu-l îndepărtează de Dumnezeu.

​Mintea mulțumirii
 „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. 9  „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. Isaia 55:8,9
Funcția minții este să gândească iar felul de gândire atrage sau respinge  mulțumirea. 

Cum ar fi să gândim cu mintea mulțumirii? Mintea locul științei, rațiunii, înțelegerii. La ce gândește mulțumirea? Cum o face? Pe ce pune ea bază? Care sunt granițele ei? Ce priorități urmărește ea?  Cum se organizează? Ce valori are? Care sunt diferențele pe care le face?
Gândirea dă ora exactă în materie de mulțumire.  Acolo îi sunt rădăcinile.  Din moment ce mintea este centrul de comandă al trupului unde ajung toate informațiile și de unde pleacă toate comenzile, realizăm cât de important este rolul ei.
Biblia ne ajută să vedem cum mintea  atrage intervenția lui Dumnezeu funcție de gândurile pe care le procesează. Ieremia 6:19  Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea.
Este mai mult decât clar, mintea are responsabilitate enormă  în felul ei de poziționare, în acord sau dezacord cu felul de gândire al lui Dumnezeu. Armonizare gândirii aduce mulțumirea necesară unei vieți împlinite. Afirm aceasta bazat pe cele scrise în  Ieremia 29:11  Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Dacă Dumnezeu îmi vrea binele, îmi oferă dreptul la mulțumire, îmi influențează gândirea mea în această perspectivă, de ce nu aș beneficia și eu de această oportunitate.
Iată câteva observații:

• Mintea mulțumirii cântărește lucrurile din perspectiva beneficiului pe termen lung.

Ex. Avraam vs Lot,
Geneza 13:8  Avram i-a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. 9  Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.”
Mulțumirea gândește pacifist, (eliminând sursa conflictuală), liber, respectuos, altruist, benefic. Așa a gândit Avraam, pe termen lung beneficiile s-au dovedit a fi de partea mulțumirii.  În continuare istoria celor doi s-a construit pe diferența de gândire. Avraam prosperă în  perspectiva mulțumirii iar Lot se adâncește în opusul mulțumirii, al nemulțumirii permanente, al dorinței după mai mult, al gândirii  în  termenii prosperității materiale..
Se pare că societatea umană a îmbrățișat filosofia potrivit căreia succesul se bazează pe starea de nemulțumire, urmându-i exemplul lui Lot. Nemulțumirea a devenit astfel normalul vieții sociale. Nemulțumire, îmbogățire, distrugere sunt pași repetați mereu de omenire. Societatea urmează paradigme lui Lot și o respinge pe cea a lui Avraam.

• Mintea mulțumirii abordează lucrurile în perspectiva salvării familiei.

Ex, Nabal vs Abigail, 
1 Samuel 25:3  Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femee cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb... 14  Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei....18  Abigail a luat îndată două sute de pîini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide, şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari, :19  şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea mea, şi eu voi veni după voi. N-a spus nimic bărbatului ei Nabal... 23  Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David, şi s-a închinat până la pământ... 25  Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun) îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimeşi de domnul meu...26  Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sânge şi să te ajuţi cu mâna ta.
Aici întâlnim un caz de familie, gândire diferită a soților, o minte lipsită de influența mulțumirii, (egoistă, critică, răutăcioasă, zgârcită) atrage nenorocire, cauzează boală și moarte. Cine deține gândirea mulțumirii, (conștientizează realitatea, recunoaște, previne,  dăruiește, anticipează,  mărturisește, mijlocește), atrage salvare, ocrotește familia.  
Studiind atent acest caz  vom descoperi câteva lucruri vrednice de luat în considerare referitor la viața de familie. Cum ne putem distruge și cum ne putem salva familia.

• Mintea mulțumirii abordează lucrurile în perspectiva păstrării bisericii pe direcția principiilor și conduitei  duhovnicești.

  Ex.    Gaiu vs Diotref,
3 Ioan 1:5  (către prea iubitul Gaiu,)  Prea iubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi; şi pentru străini totodată.6  Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor, într-un chip vrednic de Dumnezeu;7  căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva de la Neamuri. 8  Este datoria noastră, deci, să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul.  9  Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. 10  De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică. 11  Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele, este din Dumnezeu: cine face răul, n-a văzut pe Dumnezeu.
Diotref nutrește gânduri de superioritate, independență, desconsiderare, denigrare, necolaborare, impunere, stăpânire, toate acestea sunt străine total de mentalitatea mulțumirii și al principiilor pe care Isus Cristos zidește Biserica Sa.
Gaiu gândește în termenii; credincioșiei, dragostei, ospitalității, responsabilității, susținerii, potrivit cu cele stabilite de la începutul Bisericii. Aceste elemente sunt parte din gândirea mulțumirii.
Acest exemplu aparține Bisericii. La nivel de Biserică se cuvine de asemenea să luăm aminte. Omul nu se poate ridica mai presus de capacitatea minții lui. Omul cu mintea strâmbă va încerca să strâmbe și biserica descalificând-o de fapt ca Biserică. Cum gândesc oamenii așa acționează. Ceea ce fac și ce nu fac oamenii demonstrează nivelul de mulțumire pe care îl au. 
Din exemplele prezentate extragem răspunsul la întrebările enumerate anterior. Oriunde se află omul este nevoit să gândească într-un anumit fel, gândirea mulțumirii poate fi accesată la toate nivelele vieții, personal, familial, bisericesc, social. Felul de gândire abordat va determina traseul și calitatea vieții. Comportamentul zilnic este exteriorizarea gândirii.
Acțiunea gândirii mulțumitoare mă prezintă recunoscător, cumpătat, altruist, generos, drept, implicat, manierat, credincios. În ce măsură se regăsesc acestea în viața personală? În cazul în care lipsesc cuiva dintre oameni, acum știu unde este nevoie să lucreze, la minte, la felul de gândire. Dumnezeu va interveni cu plăcere în mintea oricărei persoane care-I permite acest lucru. Avram, Abigail, Gaiu, sunt doar câteva dintre multele exemple care ne slujesc de pildă că se poate. Dumnezeu are putere suficientă și intervine acolo unde omul dorește. La locul de întâlnire al puterii lui Dumnezeu cu voința omului se naște mulțumirea.
Mintea este influențată  de cele de sus ori de cele de jos, de cele firești sau de cele duhovnicești, de Dumnezeu ori de satana, de înțelepciunea dumnezeiască sau de în înțelepciunea drăcească.  Influența va dezvolta un sistem de gândire producător de nemulțumire sau unul producător de mulțumire.
 

Subiectul mulțumirii suportă o paletă largă de abordare.  Poate fi privită dintr-o mulțime de unghiuri, și exprimată în multiple forme, simplu, direct, sofisticat filosofic, analitic, teoretic, practic, religios, firesc, duhovnicesc, ...

Abordarea  exterioară de pildă, examinează impactul din jur, social, relațional, educațional, etc. Mulțumirea în sine este un domeniu vast ce stârnește curiozități și observații interesante. Sociologia, Antropologia  sunt domenii care se ocupă cu cercetarea acestui fel de abordare.

Abordarea interioară pe de altă  parte deschide un domeniu pe cât de restrâns pe atât de profund ce de asemenea implică timp, cunoștințe, profesionalism. De acest domeniu se ocupă cercetând-o psihologia, teologia, filosofia...
Mulțumirea face parte din acele domenii ce antrenează atenția multor discipline și care umple activitatea tuturor. Referitor la tipul de abordare interior, încerc să aduc în discuție câteva aspecte  ce ne vor ajuta să înțelegem un pic mai bine aspectul mulțumirii.

Mulțumirea privită ca persoană, implică o abordare în termenii  anatomiei și  fiziologiei umane în care se observă componența și funcționarea trupului în complexitatea lui. Pentru creștinul interesat de mulțumire această abordare face sens, îl captivează prin profunzimea și interconexiunile implicite. Pe de altă parte mulțumirea este un tratament non chimic al trupului uman ce se bazează pe anumite exerciții  stimulatorii producătoare de sănătate fizică, mentală, sufletească. De acest aspect se ocupă psihoterapia.   După cum în trup toate mădularele și toate organele funcționează interconectat fizic, la fel se întâmplă în toate celelalte dimensiuni ale vieții, emoțional,  și spiritual. În cazul de față discuția fiind despre mulțumirea ca emoție, sentiment, spirit, comportament, toate părțile corpului trebuie să funcționeze interconectat fiecare făcându-și partea ce îi revine. Unde un anumit mădular, din vane motive nu își face partea, mulțumirea suferă modificări dintre cele mai nocive. Teoretic avem multe informații referitoare la mulțumire, avem propria imagine despre ea, avem propria experiență pe de o parte iar pe de altă parte avem propriile întrebări, nedumeriri, așteptări.

Nădăjduiesc să ni se clarifice nedumeririle, să găsim răspunsul la întrebări, să ne îmbunătățim calitatea mulțumirii.

Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 1 Tesaloniceni 5:18

Mulțumirea este componentă a voinței lui Dumnezeu ca plan al binecuvântărilor  în favoarea deplină a omului, pentru a da consistență dumnezeiască vieții personale. Astfel mulțumirea devine fereastra prin care lumina divină inundă ființa umană dându-i perspectiva cerească.
Odată stabilit cadrul ”voia lui Dumnezeu în Isus Cristos” ne putem conforma prin credință, acceptate, practicare așa cum scrie, pentru toate lucrurile.,
Aceasta este rețeta scrisă prin inspirația Duhului Sfânt. Așteptarea minunilor rămâne zadarnică cât timp omul ignoră cele scrise. Vrem schimbare?, vrem transformare?, vrem bine?, vrem creștere?, vrem ... multe?, atunci să începem de aici, mulțumind lui Dumnezeu. Ce mare oportunitate.     

A vorbi despre mulțumire și a trăi mulțumirea sunt două aspecte diferite. Cine vorbește după ce o trăiește este mai convingător decât cel ce vorbește înainte de a o trăi. Teoreticienii sunt zgomotoși față de liniștea trăitorilor. Creștinul autentic reușește performanța îmbinării complementare a celor două părți. Ei vorbesc ce trăiesc și trăiesc cele vorbite  în materie de mulțumire.

Mulțumirea este definită în termeni multipli funcție de momentul, circumstanța, experiența, obișnuința, maturitatea, priceperea, perspectiva, duhovnicia persoanei în cauză. Din acest punct de vedere mulțumirea  va fi prezentată în nuanță personalizată, fără a face din aceasta o pricină de controverse. Fiecare persoană are parte de mulțumire doar în măsura în care o trăiește, în locul unde o trăiește, în circumstanța în care o trăiește. Mulțumire este parte a vieții ce poate fi trăită oriunde.

Mulțumirea este: stare, fel de a fi, trăsătură de caracter, formă de manifestare, deprindere, calitate, virtute, confirmare, scut, abilitate, secret, cauză, efect, componentă, armă, cheie,  atitudine, minune, jertfă, cale, cadru, performanță. În ansamblul ei Biblia ne prezintă mulțumirea prin toate aceste forme.
Toate bogățiile pământului, toate posesiunile materiale, toate titlurile sociale, toate cele ... sunt inutile în lipsa mulțumirii. Fără mulțumire viața devine o deșertăciune și goană după vânt inclusiv în domeniul religios. 
Doar cine trăiește mulțumirea o poate arăta faptic. Când persoana se identifică cu mulțumirea  are un mesaj concret. Acest principiu ni l-a demonstrat Domnul Isus Cristos, prin modul Său de viață manifestându-se ca mulțumirea personificată. De la întrupare la îngropare în toate etapele vieții Sale   Isus a demonstrat starea de mulțumire. (pruncie,  copilărie, adolescență, botez, învățătură, lucrare, propovăduire, trădare, judecare, răstignire, înviere, înălțare).

Mulțumirea crește din aceeași rădăcină cu bucuria, fericirea, lauda, încrederea, pacea ... toate virtuțile de natură dumnezeiască, de aceea este imposibil să fie despărțită de toate acestea. Mulțumirea le înglobează pe toate și se manifestă prin toate pentru că toate sunt insuflate de același Duh Sfânt.  

Mulțumirea se învață, se practică, se dezvoltă prin întrebuințare. Fiecare persoană are din mulțumire doar atât cât folosește. Cu cât exersează mai des mulțumirea cu atât dobândește mai multă, ajungând la stadiul când nu va rămânea în pană de mulțumire. Școala mulțumirii merge la pas cu viața adăugându-i frumusețe, înțelegere, profunzime, echilibru.

Omul mulțumit este puternic, înțelept, credincios. Mulțumirea nu este un scut împotriva încercărilor, ci puterea care le biruiește, înțelepciunea care se folosește de forța lor și credincioșia prin care omul rămâne statornic cu Dumnezeu, de aceea el stă în picioare în timpul furtunilor.
Se investește educație, cunoștințe, disciplină, oportunități, experiențe, apoi toate acestea sunt trecute prin examenul aprecierii, ascultării, înfrânării, priorității, rezistenței, răbdării, consecvenței, rezultatul final va fi  MULȚUMIREA. Mulțumirea nu este gratis, nici pomană, ci are un preț pe care omul îl plătește. Dacă ar fi gratuită, am găsi-o aruncată la tomberoanele de gunoi, pe stradă,  călcată în picioare peste tot. Dar nu e așa. Nimeni nu poate da altuia mulțumire, ci doar să investească pentru propria mulțumire.

Mulțumirea este domeniul imens, creat, întreținut, guvernat, de Sfânta Treime, Dumnezeu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, la care suntem invitați să îl explorăm, acum, în porții zilnice  și apoi pe parcursul veșniciei. Pentru aceasta avem nevoie la început de credință și voință iar celelalte se vor adăuga pe parcurs. Chiar un început timid în ale mulțumirii are șanse mari să crească constant cu beneficii dintre cele mai alese.

Mulțumirea creează amintiri plăcute. Banii se cheltuiesc, oamenii dispar, bunurile se degradează, vremurile se schimbă, amintirile rămân continuu. Amintirile  plăcute în special aduc emoții, bucurie, plăcere, lumină, retrăirea momentelor respective. Ele însănătoșesc, motivează, reaprind, reașază lucrurile, restabilesc relații, readuc oameni împreună, nasc decizii cu urmări binecuvântate. Chiar și întâmplările mai puțin fericite  își schimbă  fața când sunt îmbrățișate de mulțumire. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi... acesta este de fapt mesajul  pentru noi. 

Mulțumirea este o comoară pentru care omul trebuie să investească tot ce are inclusiv pe sine ca să  dobândească ce nu ar fi putut  altfel avea niciodată. Mulțumirea valorează mai mult decât orice bogăție. Altfel mulțumirea ar fi acaparată doar de cei bogați. Realitatea arată că nu este așa.

Mulțumirea vindecă de oftică, suie mintea la cap, eliberează inima de răutate și aduce pace în viața omului.
Reflectând asupra mulțumirii vom descoperii o sumedenie de aspecte proaspete ce ne vor surprinde plăcut și vor contribui la tonificarea credinței noastre.

Mulțumirea nu înseamnă resemnare pasivă de genul ”nu am ce face”, ci acțiune motivată de genul, ”știu ce am de făcut”!
Cu cât aprofundăm acest subiect, ne vom îmbogăți înțelegerea personală și vom crește performanțele de exprimare a mulțumirii în modul de viață.  Identificându-ne cu mulțumirea beneficiem de o calitate superioară a vieții de acum pregătindu-ne să celebrăm dimensiunea veșnică a mulțumirii.

Mulțumirea poartă straie de sărbătoare, și produce sărbătoare pe unde trece, în familii, în biserici, în societate. Este prea puțin ca oficial să-i fie dedicată o singură zi pe an. Cu toate acestea, omul poate sărbători zilnic mulțumirea fiindcă deocamdată legile oficiale nu o interzic. 

Omul cu inima mulțumită trăiește fericit, în fiecare zi, ce ne-am putea dori mai mult ? Dumnezeu a făcut tot ce depinde de El, ca noi să fim mulțumiți în orice vreme. Și suntem, în măsura în care și noi ne vom face partea ce ni se cuvine.
Să ne  arătăm dar mulțumitori prin toate lucrurile față de Dumnezeu, fiind convinși că toate lucrurile contribuie împreună la binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Mulțumirea este un drept, nu o obligație, deci oricine are nevoie de ea să-și asume  dreptul ce i se cuvine. Cine refuză degeaba se plânge, porția lui de mulțumire rămâne nerevendicată.
Cu cât ne hrănim mai mult din mulțumire, cu atât ea se înmulțește și cu cât ne hrănim mai puțin ea se împuținează. Mulțumirea este alimentul ce nu ar trebui să lipsească din meniul zilnic. Ea poate fi folosită și în postul negru.

Mulțumirea se măsoară în trăire nu în vorbe. Faptele mulțumirii sunt mai grăitoare decât toate vorbele despre mulțumire. Cine trăiește mulțumirea este mai bogat decât cei ce vorbesc doar despre ea.
Cine are încălțăminte-le mulțumirii și  umblă pe căile mulțumirii, își va lăsa urmele pe pământ ca repere vrednice de luat în considerare. Este imposibil ca cineva să trăiască mulțumit fără a fi observat.

Mulțumirea afișată doar ca să dea bine la imagine este de unică și scurtă folosință, cum dau primii stropi de ploaie se umezește iar prima adiere de vânt o spulberă lăsând la vedere doar o siluetă dizgrațioasă. Desigur, nici un om serios nu își dorește așa ceva. E bine de știut că orice mulțumire contrafăcută nu rezistă în timp ci doar mulțumirea autentică.
​

​Mulțumire este un concept  inepuizabil ce suportă o multitudine de abordări după gustul și capacitatea fiecărei generații sau mai mult al fiecărei persoane în parte. Așa că din acest punct de vedere nu se ajunge în criză de subiecte.
Din observații personale am descoperit faptul că mulțumirea se dezvăluie progresiv pe parcursul vieții din copilărie la bătrânețe, și asta îi păstrează atmosfera de prospețime ce își găsește loc în contemporaneitate.
Subiectul mulțumirii se atașează de omul ce îl abordează preluându-i acestuia amprenta mental-spirituală  a personalității rezultând o prezentare diferită de celelalte. Pe de altă parte omul devine amprentat de conținutul mulțumirii în întreaga lui ființă până acolo că îi sunt îmbunătățite  capacitățile de înțelegere și gestionare a mulțumirii.  Între mulțumire și om se țese acel climat unic, personificat prin intermediul căruia se transmit influențe puternice în colectivitate.
Din frământarea minții căutând  un punct de conexie cu subiectul mulțumirii au rezultat reflecțiile, un fel de potecă pe care se pășește spre înțelegerea dorită.
Apoi imaginându-mi mulțumirea o dimensiune ce cuprinde întreaga ființă și care are de a face cu părțile importante ale trupului uman, s-a ajuns la ”personificarea mulțumirii” după modelul  anatomiei și fiziologiei umane . Mintea,  ochii, urechile, gura, umerii, mâinile, spatele, genunchii, picioarele își aduc contribuția în realizarea  mulțumirii de care beneficiază întregul trup. Calitatea mulțumirii este cauzată de armonia și  buna cooperare a fiecărei părți. La acest capitol am fost inspirat de textul din 1 Corinteni 12:14-27 unde apostolul Pavel descrie cu măiestrie modul de funcționare natural al trupului uman. Îngrijirea reciprocă responsabilă  a mădularelor unele față de altele produce mulțumire.
 
Glăsuirile mulțumirii, un discurs cu ocazia zilei recunoștinței se alătură prezentei lucrări adăugând un plus ideatic probabil folositor cititorului. Mădularul căruia îi revine acest rol este bineînțeles gura, ea totdeauna va da din casă și va folosi cuvintele ce-i stau la îndemână.
Cât despre ”deprinderea mulțumirii” vine cu dorința de ajutor în vederea conștientizării faptului că pentru dobândirea mulțumirii participarea omului este inevitabilă. Educația, maturizarea, disciplina, exemplul sunt câteva detalii ce descriu contribuția personală a celui ce este cu adevărat interesat să dețină cât mai mult din zestrea mulțumirii. Deși mulțumire este din destul pentru întreaga omenire, totuși fiecare persoană are doar atât cât servește din ea.
De ce mulțumire? Este întrebarea atotprezentă. Partea distractivă a acesteia constă în mulțimea răspunsurilor pe care le suportă. Deschide căi de conversație, dezvoltă imaginația, scoate la lumină soluții practice. Chiar și în joacă, folosirea acestei întrebări devine terapie.
Concluziile ca de fiecare dată sunt diferite. Ele decurg din felul de abordare potrivit cu interesul și disponibilitatea cititorului de a se îmbogăți cu ceva. După cum un punct de vedere nu se poate impune la fel nici o concluzie anume nu poate fi impusă. Concluzia este fructul lecturării cules personal, o recompensă pentru efortul depus.
Important este ca cititorul să găsească măcar un răspuns corect la una din întrebări.
 

​”Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său” (Luca 10:2).

Pasul cinci.   Odată decis să rămân de partea Domnului Isus în orice circumstanțe s-ar ivi am liberatea de slujire. Cunoștințele, caracterul și dedicarea mă recomandă. Isus Cristos îmi arată perspectiva slujirii. Cel ce tocmește lucrătorii este Stăpânul, proprietarul sau patronul cum ne place să zicem uneori.  Din acest punct de vedere este clar cine stabilește felul,  calitatea, domeniul și locul slujirii.

Rugăciunea este punctul  de plecare al slujirii pe de o parte, iar pe de alta este forma de comunicare a omului cu "Domnul secerișului". Disponibilitatea omului este importantă, nu suficientă însă deoarece Domnul secerișului cere calificare și responsabilitate pentru a atinge performanța necesară.

Slujirea este din punctul meu de vedere privilegiul la care se ajunge pășind în ordine fiecare pas ce decurge logic începând cu răspunsul afirmativ al invitației. Odată ajuns la acest punct omul va descoperi că viața lui personală a fost schimbată iar acum își aduce contribuția pentru schimbarea vieții altora în bine. De bună seamă cei aflați într-o astfel de poziție își savurează beneficiile fapt ce îi motivează să caute cât mai mulți parteneri. Ce pot spune eu despre slujirea mea?

​ ”Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte” (Matei 12:30).

Pasul patru. Pe parcursul primilor pași omul are ocazia să se convingă de buna intenție și transparența Domnului Isus dobândind suficiente cunoștințe necesare unei vieți de calitate. În societate însă lucrurile sunt cu totul altfel decât în jugul lui Cristos. Apar astfel situații concrete în care omul trebuie să își clarifice poziția, cu Isus ori împotriva Lui. Duplicitatea este imposibilă, cel puțin asupra acestui fapt suntem atenționați prin expresia menționată mai sus.

Concret, odată ce cunosc învățătura Domnului Isus referitoare la o sumedenie de lucruri concrete  și apoi în societate mă dezic de ele, le resping, ignor , nu le promovez, nu mă exprim clar în favoarea lor, nu sunt consecvent cu ele, o astfel de atitudine este împotrivitoare.  Chiar dacă azi opinia oamenilor este diferită, totuși ele rămân așa cum sunt rostite de Isus Cristos Domnul.

Pe de altă parte, împotrivirea se concretizează printr-o mare risipă. Ceea ce este valoros omului, bunuri necesare, performanțe duhovnicești, ajung să fie îndepărtate, fără folos, neîntrebuințate. Întreaga realizare a persoanei se pierde, beneficiul nemaiexistând.

Cum poate fi evitată o astfel de catastrofă? Exista doar o optiune ! Decizie fermă și definitivă. Dedicare constantă, irevocabilă Domnului Isus.  Dam-mi voie sa intreb:  Cum stai la acest pas? 

”…şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11:29b).

Pasul trei.   Cei care au făcut pașii anteriori în ordinea stabilită de Isus Cristos au calea deschisă pentru cel de al treilea, învățarea.

Isus era deja perceput de societate ca un învățător de excepție ce rostea cuvinte purtătoare de înțelepciune și putere. Cărturarii vremii se mirau de cunoștințele Lui. Se simțea în discursul lui Isus prezența lui Dumnezeu. Isus, ”Înțelepciunea” personificată le face onoare celor din jurul Său fiindu-Le dascăl.

La picioarele marelui Învățător ochii omului se deschid, mintea lui se înțelepțește, caracterul lui se transformă, viața prinde perspective cerești, întreaga ființă i se innobilează.  Pentru orice om este un privilegiu unic. Prin învățătura Sa, Isus se transferă în cei ce-i sun alături împărțind același jug.

Beneficul imediat este odihna sufletească. Sufletul este mai important decât trupul, el se hrănește cu altfel de hrană, are alte năzuințe față de trup. Sufletul tânjește după Isus, și pentru binele trupului vrea să-i redea acestuia caracterul Cristic.

Sunt eu interesat de toate acestea? Mă preocupă dorințele sufletului meu? Doresc din toată inima să aflu ce fel de învățătură are Isus Cristos pentru mine?  Atunci știu ce trebuie să fac.  Vin, Iau, Învăț.