căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui. Proverbe 5:21
Picioarele sun cele ce duc cu el peste tot întregul trup cu tot ce este în el, în starea în care se află.
Picioarele pun întreaga ființă în mișcare. Mulțumirea umblă, aleargă, saltă, merge la pas cu picioarele în traseul vieții. Picioarele mulțumirii ne arată până unde ajunge ea, cât de departe sau aproape vine, direcția ce o urmează sau căile ce le evită.
Dumnezeu este interesat de umblarea oamenilor în sensul binecuvântării lor, de aceea le recomandă acestora calea pe care s-o urmeze. Biblia ne redă acest aspect. Amintesc următoarele:
Geneza 17:1 Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu Sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană.
Matei 7:13 Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. 14 Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află.
Matei 11:28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Răspunsul afirmativ al oamenilor la aceste invitații le asigură starea de mulțumire atât de necesară și benefică pentru viață.
Asupra multor aspecte Biblia se exprimă în DA și NU, așa o citim deoarece nu avem cum altfel, în schimb o interpretăm cum ne convine, fapt ce ne duce la o stare de nemulțumire.
Privind la Picioarele mulțumirii și NU
Mulțumirea are ciudățeniile ei, în alegerea drumurilor pe care să meargă. De pildă și-a marcat cu NU o serie dintre ele. Iată câteva dintre ele:
NU ... părăsește cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase.. (Proverbe 2:13). NU ... umblă pe cărări strîmbe, şi nu apucă pe drumuri sucite; (Proverbe 2:15). NU intră pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!, (Proverbe 4:14). Picioarele ei NU aleargă spre rău ... mulțumirea este mulțumită să stea departe de aceste drumuri ca să nu se compromită, să nu-și tulbure existența și nici pe asociații ei.
Picioarele mulțumirii și DA
Mulțumirea și-a marcat alte drumuri cu DA, pe acestea călătorește cu plăcere și își invită prietenii, partenerii, oaspeții la plimbare.
Mulțumirea DA, umblă pe calea nevinovăției, dreptății, neprihănirii, luminii, binelui, păcii , îndurării, vieții ... Duhului Sfânt. Mulțumirea vine din adevăr și este fericită să umble în adevăr.
Fiecare plimbare pe aceste căi devin o adevărată plăcere, o experiență unică, cu gustul acela inconfundabil de ”mai vreau”.
Picioarele mulțumirii și responsabilitatea
Mulțumirea devine realitate și picioare pentru fiecare credincios responsabil pot spune sau reformulând, mulțumirea responsabilizează omul în umblările lui. Piciorul mulțumirii este una cu urechea ce aude clar cuvintele lui Dumnezeu. Amintesc :
Deuteronom 5:33 Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi, şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. Deuteronom 10:12 Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, Proverbe 2:20 De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
Psalmi 50:23 Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.
Aceste referințe a sunt doar câteva din cele existente în VT. Toți cei ce și le-au asumat au fost binecuvântați cu mulțumire. Câteva din acele persoane le-am amintit ca exemple în cele arătate anterior.
Mulțumirea este o valoare dorită și de cei ce trăiesc în perioada NT, printre ei se află și generația contemporană. Ne revin cumva și nouă anumite responsabilități pentru a fi mulțumiți? Amintesc următoarea referință:
Evrei 12:13 ... croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat.
Adaug doar o mică concluzie; asumându-ne responsabilitatea căilor drepte culegem fructul mulțumirii pentru noi influențând în bine pe cei din jur.
Picioarele mulțumirii și cum?
Evident, mulțumirea nu este un produs uman ci unul dumnezeiesc și cu totul în folosul omului. Ea se obține prin parteneriatul dintre Dumnezeu și om. Iată cum citim Psalmi 18:32 Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. Psalmi 37:23 Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui;
Deci, Dumnezeu are și poate dacă omul vrea. Așa ajung picioarele pe omului să calce drumul mulțumirii, rezultatul este uimitor, Proverbe 4:11 Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii. Omul are toate motivele din lume să dorească a fi mulțumit.
Apoi se poate umbla pe calea mulțumirii în parteneriat cu Duhul Sfânt. Galateni 5:16 Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. 25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Acest parteneriat este sigur, cu rezultate depline.
Apoi urmează parteneriatul cu înțelepciunea ce dezvoltă un discernământ dumnezeiesc. Efeseni 5:15 Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
Contează de asemenea parteneriatul colectiv, la nivel de familie și de biserică. Romani 14:19 Aşadar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră. Umblarea în mulțumire afectează întreaga comunitate. Aici este loc pentru cuvintele din Plângerile 3:40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
Aici sunt câteva răspunsuri la întrebarea cum pot deveni picioarele mele picioarele mulțumirii sau pentru cine dorește, picioarele mulțumirii să devină picioarele mele. Important este că se poate, cu precizarea că se începe de la minte și apoi de acolo se coboară prin celelalte mădulare ale trupului până ajunge la picioare. Picioarele poartă pretutindeni ce se află în trup. Ce suntem aceea umblăm, și oamenii privesc la ce se mișcă.
principii
Vorbind despre principii ne referim la acele lucruri ce rămân constante în schimb fără a suporta modificări din exterior. Iată unul dintre ele:
Romani 8:6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. :7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
Mulțumirea nu poate fi găsită în căile firii pământești ci doar în căile Duhului Sfânt. Mulțumirea nu umblă pe căile firii pământești ci numai pe căile Duhului Sfânt. Asta așa a fost, așa este, așa va fi, nu poate fi schimbată.
Un alt principiu stă enunțat astfel:
1 Ioan 1:7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.
Mulțumirea se dezvoltă, crește, influențează doar în lumină. Pe axa luminii ( Dumnezeu, Biserică, Isus Cristos, sfințire (Duhul Sfânt) se deplasează mulțumirea în ființele celor ce călătoresc pe această cale.
Ex Enoh
Geneza 5:24 Enoh a umblat cu Dumnezeu
Enoh a umblat cu Dumnezeu pe pământ întreaga lui viață, 300 de ani, și a fost luat la cer să își continue umblarea întreaga veșnicie.
Pentru că Enoh a umblat cu Dumnezeu pe pământ a fost luat să umble și în cer cu Dumnezeu.
Cine umblă pe pământ cu Dumnezeu, va umbla și în cer cu Dumnezeu.
Ex Iov
Iov 1: 8 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” ... Iov 42:10 Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.
La tinerețe, maturitate și bătrânețe Iov a umblat neîncetat cu Dumnezeu. În belșug, încercări, faliment, sărăcie, boală, mustrări, Iov nu a încetat să umble cu Dumnezeu. Starea de mulțumirea lui Iov ne este rostită prin cuvintele; ”Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” Iov 1:21
Abordată din perspectiva personificării, mulțumirea se identifică cu omul din talpă în creștet, pe dinafară și pe dinlăuntru. Mulțumirea ca realitate imaterială dă valoare realității fizice adăugându-i farmec, consistență, prestigiu.
Mulțumirea din interior se va revărsa înafara noastră prin tot ce suntem prezentându-ne ca mulțumire personificată. Mulțumirea lăuntrică contribuie la devenirea noastră tot mai mult în asemănarea cu Isus Cristos cele lăuntrice mai întâi. Aici este vorba despre ce, cum, cine suntem cu adevărat în persoana noastră lăuntrică, nu despre cine credem că suntem, nici despre cine ar trebui să fim, sau despre cine se așteaptă alții să fim. Aceste aspecte sunt doar o mimare a ceea ce Dumnezeu ne-a oferit privilegiul să fim în Isus Cristos Domnul nostru.
Odată atins scopul lui Dumnezeu în noi, trăind cu adevărat această performanță dumnezeiască, mulțumirea, ea ne va influența total comportamentul, estetica, etica, morala, închinarea, relațiile, existența, viziunea, slujirea, veșnicia. Mulțumirea ne va îmbrățișa cu aura ei din toate părțile devenind un scut protector pentru tot trupul.
Deprinși să gândim, să privim, să ascultăm, să vorbim, să purtăm, să vibrăm, să aprovizionăm, să lucrăm, să ne plecăm și să ne ridicăm, să înaintăm, toate acestea în termenii mulțumirii biblice, suntem oameni mulțumiți.
Mulțumirea în sine este un drum, o cale pe care se circulă dintotdeauna, de la Adam încoace. În decursul istoriei multe persoane au călcat pe ea, dovedind că este reală, posibilă, la îndemână, benefică, sigură, semnalizată, specială, unică, asigurată, transfrontalieră, actuală, cu nume sonor, Calea Îngustă. O anumită categorie de oameni pot fi întâlniți pe ea. Cine sunt aceștia?, cum arată ei? Capitolul de față a formulat un răspuns la aceste întrebări. Vestea bună, mai este loc pe această cale. Biblia, ne spune cum putem ajunge acolo, ce condiții sunt pentru a călători. Numai dacă vrem, bineînțeles. Mulțumirea este un privilegiu nu o obligație. Unde se întâlnește puterea lui Dumnezeu cu voința omului este locul de intrare pe drumul mulțumirii. Așa începe călătoria mulțumirii aici, și continuă apoi în veșnicie.
Sunt unul dintre călătorii acestui drum? ...
Se desprind câteva concluzii:
1 acțiune
Pentru dobândirea mulțumirii este nevoie de acțiune personală. Înainte de orice, decizia mea și nu a altora mă conduce la mulțumire. Până când mulțumirea nu se naște în inima mea nu am cum să fiu mulțumit. Oricât de multă dreptate aș crede că am câtă vreme sunt parcat în zona nemulțumirii felul meu de a vedea este eronat, eu sunt doar acuzator disperat încercând să mă dezvinovățesc făcându-i pe alții responsabili de starea oribilă în care mă găsesc.
Acționând cu toată ființa așa cum am văzut în personificarea mulțumirii voi ajunge la performanța dobândirii adevăratei mulțumiri.
2 discernământ
Acțiunea bazată pe discernământul oferit de Biblie, în litera și spiritul ei, așa cum s-a evidențiat din referințele prin care se susține prezentarea de mai sus, devine fundamental în dinamica mulțumirii ca mod de viață creștin. Discernământ, înțelepciune, pricepere, știință, sunt felinarele ce ne luminează calea în dobândirea mulțumirii. În întuneric se transformă totul într-o bâjbâială ce produce frustrare. Deci pentru mulțumirea biblică avem nevoie de lumina Bibliei.
3 disciplină
Deprinderea cu acțiuni în lumina discernământului și exersarea zilnică ne recompensează cu un mulțumire ca mod de viață. O viață patronată de mulțumire devine realitate persoanelor disciplinate. Persoana care pricepe că mulțumirea dă gust, sens, lumină, echilibru, putere vieții, o face frumoasă, plăcută, vie, va plăti cu bucurie prețul disciplinei de sine ce este doar o fărâmă în comparație cu beneficiile mulțumirii.
Mulțumirea vine în pas de vals, un-doi-trei, un-doi-trei, ... acțiune, discernământ, disciplină ... și ne conduce viața în ritmul ei tot restul zilelor.
Un om mulțumit sfințește locul unde trăiește, influențează în bine anturajul în care se află, deschide uși celor ce îl urmează.
Picioarele sun cele ce duc cu el peste tot întregul trup cu tot ce este în el, în starea în care se află.
Picioarele pun întreaga ființă în mișcare. Mulțumirea umblă, aleargă, saltă, merge la pas cu picioarele în traseul vieții. Picioarele mulțumirii ne arată până unde ajunge ea, cât de departe sau aproape vine, direcția ce o urmează sau căile ce le evită.
Dumnezeu este interesat de umblarea oamenilor în sensul binecuvântării lor, de aceea le recomandă acestora calea pe care s-o urmeze. Biblia ne redă acest aspect. Amintesc următoarele:
Geneza 17:1 Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu Sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană.
Matei 7:13 Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. 14 Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află.
Matei 11:28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Răspunsul afirmativ al oamenilor la aceste invitații le asigură starea de mulțumire atât de necesară și benefică pentru viață.
Asupra multor aspecte Biblia se exprimă în DA și NU, așa o citim deoarece nu avem cum altfel, în schimb o interpretăm cum ne convine, fapt ce ne duce la o stare de nemulțumire.
Privind la Picioarele mulțumirii și NU
Mulțumirea are ciudățeniile ei, în alegerea drumurilor pe care să meargă. De pildă și-a marcat cu NU o serie dintre ele. Iată câteva dintre ele:
NU ... părăsește cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase.. (Proverbe 2:13). NU ... umblă pe cărări strîmbe, şi nu apucă pe drumuri sucite; (Proverbe 2:15). NU intră pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!, (Proverbe 4:14). Picioarele ei NU aleargă spre rău ... mulțumirea este mulțumită să stea departe de aceste drumuri ca să nu se compromită, să nu-și tulbure existența și nici pe asociații ei.
Picioarele mulțumirii și DA
Mulțumirea și-a marcat alte drumuri cu DA, pe acestea călătorește cu plăcere și își invită prietenii, partenerii, oaspeții la plimbare.
Mulțumirea DA, umblă pe calea nevinovăției, dreptății, neprihănirii, luminii, binelui, păcii , îndurării, vieții ... Duhului Sfânt. Mulțumirea vine din adevăr și este fericită să umble în adevăr.
Fiecare plimbare pe aceste căi devin o adevărată plăcere, o experiență unică, cu gustul acela inconfundabil de ”mai vreau”.
Picioarele mulțumirii și responsabilitatea
Mulțumirea devine realitate și picioare pentru fiecare credincios responsabil pot spune sau reformulând, mulțumirea responsabilizează omul în umblările lui. Piciorul mulțumirii este una cu urechea ce aude clar cuvintele lui Dumnezeu. Amintesc :
Deuteronom 5:33 Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi, şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. Deuteronom 10:12 Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, Proverbe 2:20 De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
Psalmi 50:23 Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.
Aceste referințe a sunt doar câteva din cele existente în VT. Toți cei ce și le-au asumat au fost binecuvântați cu mulțumire. Câteva din acele persoane le-am amintit ca exemple în cele arătate anterior.
Mulțumirea este o valoare dorită și de cei ce trăiesc în perioada NT, printre ei se află și generația contemporană. Ne revin cumva și nouă anumite responsabilități pentru a fi mulțumiți? Amintesc următoarea referință:
Evrei 12:13 ... croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat.
Adaug doar o mică concluzie; asumându-ne responsabilitatea căilor drepte culegem fructul mulțumirii pentru noi influențând în bine pe cei din jur.
Picioarele mulțumirii și cum?
Evident, mulțumirea nu este un produs uman ci unul dumnezeiesc și cu totul în folosul omului. Ea se obține prin parteneriatul dintre Dumnezeu și om. Iată cum citim Psalmi 18:32 Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. Psalmi 37:23 Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui;
Deci, Dumnezeu are și poate dacă omul vrea. Așa ajung picioarele pe omului să calce drumul mulțumirii, rezultatul este uimitor, Proverbe 4:11 Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii. Omul are toate motivele din lume să dorească a fi mulțumit.
Apoi se poate umbla pe calea mulțumirii în parteneriat cu Duhul Sfânt. Galateni 5:16 Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. 25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Acest parteneriat este sigur, cu rezultate depline.
Apoi urmează parteneriatul cu înțelepciunea ce dezvoltă un discernământ dumnezeiesc. Efeseni 5:15 Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
Contează de asemenea parteneriatul colectiv, la nivel de familie și de biserică. Romani 14:19 Aşadar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră. Umblarea în mulțumire afectează întreaga comunitate. Aici este loc pentru cuvintele din Plângerile 3:40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
Aici sunt câteva răspunsuri la întrebarea cum pot deveni picioarele mele picioarele mulțumirii sau pentru cine dorește, picioarele mulțumirii să devină picioarele mele. Important este că se poate, cu precizarea că se începe de la minte și apoi de acolo se coboară prin celelalte mădulare ale trupului până ajunge la picioare. Picioarele poartă pretutindeni ce se află în trup. Ce suntem aceea umblăm, și oamenii privesc la ce se mișcă.
principii
Vorbind despre principii ne referim la acele lucruri ce rămân constante în schimb fără a suporta modificări din exterior. Iată unul dintre ele:
Romani 8:6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. :7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
Mulțumirea nu poate fi găsită în căile firii pământești ci doar în căile Duhului Sfânt. Mulțumirea nu umblă pe căile firii pământești ci numai pe căile Duhului Sfânt. Asta așa a fost, așa este, așa va fi, nu poate fi schimbată.
Un alt principiu stă enunțat astfel:
1 Ioan 1:7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.
Mulțumirea se dezvoltă, crește, influențează doar în lumină. Pe axa luminii ( Dumnezeu, Biserică, Isus Cristos, sfințire (Duhul Sfânt) se deplasează mulțumirea în ființele celor ce călătoresc pe această cale.
Ex Enoh
Geneza 5:24 Enoh a umblat cu Dumnezeu
Enoh a umblat cu Dumnezeu pe pământ întreaga lui viață, 300 de ani, și a fost luat la cer să își continue umblarea întreaga veșnicie.
Pentru că Enoh a umblat cu Dumnezeu pe pământ a fost luat să umble și în cer cu Dumnezeu.
Cine umblă pe pământ cu Dumnezeu, va umbla și în cer cu Dumnezeu.
Ex Iov
Iov 1: 8 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” ... Iov 42:10 Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.
La tinerețe, maturitate și bătrânețe Iov a umblat neîncetat cu Dumnezeu. În belșug, încercări, faliment, sărăcie, boală, mustrări, Iov nu a încetat să umble cu Dumnezeu. Starea de mulțumirea lui Iov ne este rostită prin cuvintele; ”Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” Iov 1:21
Abordată din perspectiva personificării, mulțumirea se identifică cu omul din talpă în creștet, pe dinafară și pe dinlăuntru. Mulțumirea ca realitate imaterială dă valoare realității fizice adăugându-i farmec, consistență, prestigiu.
Mulțumirea din interior se va revărsa înafara noastră prin tot ce suntem prezentându-ne ca mulțumire personificată. Mulțumirea lăuntrică contribuie la devenirea noastră tot mai mult în asemănarea cu Isus Cristos cele lăuntrice mai întâi. Aici este vorba despre ce, cum, cine suntem cu adevărat în persoana noastră lăuntrică, nu despre cine credem că suntem, nici despre cine ar trebui să fim, sau despre cine se așteaptă alții să fim. Aceste aspecte sunt doar o mimare a ceea ce Dumnezeu ne-a oferit privilegiul să fim în Isus Cristos Domnul nostru.
Odată atins scopul lui Dumnezeu în noi, trăind cu adevărat această performanță dumnezeiască, mulțumirea, ea ne va influența total comportamentul, estetica, etica, morala, închinarea, relațiile, existența, viziunea, slujirea, veșnicia. Mulțumirea ne va îmbrățișa cu aura ei din toate părțile devenind un scut protector pentru tot trupul.
Deprinși să gândim, să privim, să ascultăm, să vorbim, să purtăm, să vibrăm, să aprovizionăm, să lucrăm, să ne plecăm și să ne ridicăm, să înaintăm, toate acestea în termenii mulțumirii biblice, suntem oameni mulțumiți.
Mulțumirea în sine este un drum, o cale pe care se circulă dintotdeauna, de la Adam încoace. În decursul istoriei multe persoane au călcat pe ea, dovedind că este reală, posibilă, la îndemână, benefică, sigură, semnalizată, specială, unică, asigurată, transfrontalieră, actuală, cu nume sonor, Calea Îngustă. O anumită categorie de oameni pot fi întâlniți pe ea. Cine sunt aceștia?, cum arată ei? Capitolul de față a formulat un răspuns la aceste întrebări. Vestea bună, mai este loc pe această cale. Biblia, ne spune cum putem ajunge acolo, ce condiții sunt pentru a călători. Numai dacă vrem, bineînțeles. Mulțumirea este un privilegiu nu o obligație. Unde se întâlnește puterea lui Dumnezeu cu voința omului este locul de intrare pe drumul mulțumirii. Așa începe călătoria mulțumirii aici, și continuă apoi în veșnicie.
Sunt unul dintre călătorii acestui drum? ...
Se desprind câteva concluzii:
1 acțiune
Pentru dobândirea mulțumirii este nevoie de acțiune personală. Înainte de orice, decizia mea și nu a altora mă conduce la mulțumire. Până când mulțumirea nu se naște în inima mea nu am cum să fiu mulțumit. Oricât de multă dreptate aș crede că am câtă vreme sunt parcat în zona nemulțumirii felul meu de a vedea este eronat, eu sunt doar acuzator disperat încercând să mă dezvinovățesc făcându-i pe alții responsabili de starea oribilă în care mă găsesc.
Acționând cu toată ființa așa cum am văzut în personificarea mulțumirii voi ajunge la performanța dobândirii adevăratei mulțumiri.
2 discernământ
Acțiunea bazată pe discernământul oferit de Biblie, în litera și spiritul ei, așa cum s-a evidențiat din referințele prin care se susține prezentarea de mai sus, devine fundamental în dinamica mulțumirii ca mod de viață creștin. Discernământ, înțelepciune, pricepere, știință, sunt felinarele ce ne luminează calea în dobândirea mulțumirii. În întuneric se transformă totul într-o bâjbâială ce produce frustrare. Deci pentru mulțumirea biblică avem nevoie de lumina Bibliei.
3 disciplină
Deprinderea cu acțiuni în lumina discernământului și exersarea zilnică ne recompensează cu un mulțumire ca mod de viață. O viață patronată de mulțumire devine realitate persoanelor disciplinate. Persoana care pricepe că mulțumirea dă gust, sens, lumină, echilibru, putere vieții, o face frumoasă, plăcută, vie, va plăti cu bucurie prețul disciplinei de sine ce este doar o fărâmă în comparație cu beneficiile mulțumirii.
Mulțumirea vine în pas de vals, un-doi-trei, un-doi-trei, ... acțiune, discernământ, disciplină ... și ne conduce viața în ritmul ei tot restul zilelor.
Un om mulțumit sfințește locul unde trăiește, influențează în bine anturajul în care se află, deschide uși celor ce îl urmează.
RSS Feed