”La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei” (Matei 27:15) .
În timp la marile sărbători se alipesc fel de fel de practici, obiceiuri, reprezentări, îmbunătățiri ce devin tradiții. În cultura actuală pentru fastul sărbătorii sunt încurajați oamenii cu dare de mână să sponsorizeze cu generozitate activități menite să ofere bună dispoziție și interes pentru participanți. Cu cât sărbătoarea este mai importantă și participanții sunt mai mulți, cu atât țin să își facă afirmată prezența organizații civile, politice, economice, etc.
Paștele era o sărbătoare național Evreiască și religioasă în conformitate strictă cu Iudaismul. Ei bine, politicul vremii reprezentat prin dregătorul Pilat, venea cu un decret de grațiere la cerea poporului Evreu. Așa au găsit ei de bine să plieze grațierea pe semnificația originară a Paștelor Evreiești.
În timp obiceiurile de sărbători au devenit tot mai multe și mai interesante deoarece oamenii le gustau. Așa se face că pe lângă Isus, de paște mai avem; ouă, iepurași, îngerași, flori, cozonaci, jocuri, spectacole, competiții de spart ouă și de îndopat sarmale, discoteci, festivalul mielului, concurs de miss și multe altele. Oamenii au devenit în timp consumiști de spectacol, spectatori și tot mai puțin trăitori ai adevăratei sărbători de Paște.
Acum avem posibilitatea să ne analizăm și din punct de vedere al obiceiurilor. Paștele au farmecul lor specific, salvator, dătător de viață, eliberator ce poate fi consumat stând departe de toate adaosurile inutile aduse prin diverse obiceiuri ce nu au nimic în comun cu semnificația sărbătorii.
De sărbători avem obiceiul să facem curat prin casă, de ce nu am proceda la fel și printre obiceiurile de sărbători ?