Multumirea ca mod de viata
Mulțumire este un concept inepuizabil ce suportă o multitudine de abordări după gustul și capacitatea fiecărei generații sau mai mult al fiecărei persoane în parte. Așa că din acest punct de vedere nu se ajunge în criză de subiecte.
Din observații personale am descoperit faptul că mulțumirea se dezvăluie progresiv pe parcursul vieții din copilărie la bătrânețe, și asta îi păstrează atmosfera de prospețime ce își găsește loc în contemporaneitate.
Subiectul mulțumirii se atașează de omul ce îl abordează preluându-i acestuia amprenta mental-spirituală a personalității rezultând o prezentare diferită de celelalte. Pe de altă parte omul devine amprentat de conținutul mulțumirii în întreaga lui ființă până acolo că îi sunt îmbunătățite capacitățile de înțelegere și gestionare a mulțumirii. Între mulțumire și om se țese acel climat unic, personificat prin intermediul căruia se transmit influențe puternice în colectivitate.
Din frământarea minții căutând un punct de conexie cu subiectul mulțumirii au rezultat reflecțiile, un fel de potecă pe care se pășește spre înțelegerea dorită.
Apoi imaginându-mi mulțumirea o dimensiune ce cuprinde întreaga ființă și care are de a face cu părțile importante ale trupului uman, s-a ajuns la ”personificarea mulțumirii” după modelul anatomiei și fiziologiei umane . Mintea, ochii, urechile, gura, umerii, mâinile, spatele, genunchii, picioarele își aduc contribuția în realizarea mulțumirii de care beneficiază întregul trup. Calitatea mulțumirii este cauzată de armonia și buna cooperare a fiecărei părți. La acest capitol am fost inspirat de textul din 1 Corinteni 12:14-27 unde apostolul Pavel descrie cu măiestrie modul de funcționare natural al trupului uman. Îngrijirea reciprocă responsabilă a mădularelor unele față de altele produce mulțumire.
Glăsuirile mulțumirii, un discurs cu ocazia zilei recunoștinței se alătură prezentei lucrări adăugând un plus ideatic probabil folositor cititorului. Mădularul căruia îi revine acest rol este bineînțeles gura, ea totdeauna va da din casă și va folosi cuvintele ce-i stau la îndemână.
Cât despre ”deprinderea mulțumirii” vine cu dorința de ajutor în vederea conștientizării faptului că pentru dobândirea mulțumirii participarea omului este inevitabilă. Educația, maturizarea, disciplina, exemplul sunt câteva detalii ce descriu contribuția personală a celui ce este cu adevărat interesat să dețină cât mai mult din zestrea mulțumirii. Deși mulțumire este din destul pentru întreaga omenire, totuși fiecare persoană are doar atât cât servește din ea.
De ce mulțumire? Este întrebarea atotprezentă. Partea distractivă a acesteia constă în mulțimea răspunsurilor pe care le suportă. Deschide căi de conversație, dezvoltă imaginația, scoate la lumină soluții practice. Chiar și în joacă, folosirea acestei întrebări devine terapie.
Concluziile ca de fiecare dată sunt diferite. Ele decurg din felul de abordare potrivit cu interesul și disponibilitatea cititorului de a se îmbogăți cu ceva. După cum un punct de vedere nu se poate impune la fel nici o concluzie anume nu poate fi impusă. Concluzia este fructul lecturării cules personal, o recompensă pentru efortul depus.
Important este ca cititorul să găsească măcar un răspuns corect la una din întrebări.
Din observații personale am descoperit faptul că mulțumirea se dezvăluie progresiv pe parcursul vieții din copilărie la bătrânețe, și asta îi păstrează atmosfera de prospețime ce își găsește loc în contemporaneitate.
Subiectul mulțumirii se atașează de omul ce îl abordează preluându-i acestuia amprenta mental-spirituală a personalității rezultând o prezentare diferită de celelalte. Pe de altă parte omul devine amprentat de conținutul mulțumirii în întreaga lui ființă până acolo că îi sunt îmbunătățite capacitățile de înțelegere și gestionare a mulțumirii. Între mulțumire și om se țese acel climat unic, personificat prin intermediul căruia se transmit influențe puternice în colectivitate.
Din frământarea minții căutând un punct de conexie cu subiectul mulțumirii au rezultat reflecțiile, un fel de potecă pe care se pășește spre înțelegerea dorită.
Apoi imaginându-mi mulțumirea o dimensiune ce cuprinde întreaga ființă și care are de a face cu părțile importante ale trupului uman, s-a ajuns la ”personificarea mulțumirii” după modelul anatomiei și fiziologiei umane . Mintea, ochii, urechile, gura, umerii, mâinile, spatele, genunchii, picioarele își aduc contribuția în realizarea mulțumirii de care beneficiază întregul trup. Calitatea mulțumirii este cauzată de armonia și buna cooperare a fiecărei părți. La acest capitol am fost inspirat de textul din 1 Corinteni 12:14-27 unde apostolul Pavel descrie cu măiestrie modul de funcționare natural al trupului uman. Îngrijirea reciprocă responsabilă a mădularelor unele față de altele produce mulțumire.
Glăsuirile mulțumirii, un discurs cu ocazia zilei recunoștinței se alătură prezentei lucrări adăugând un plus ideatic probabil folositor cititorului. Mădularul căruia îi revine acest rol este bineînțeles gura, ea totdeauna va da din casă și va folosi cuvintele ce-i stau la îndemână.
Cât despre ”deprinderea mulțumirii” vine cu dorința de ajutor în vederea conștientizării faptului că pentru dobândirea mulțumirii participarea omului este inevitabilă. Educația, maturizarea, disciplina, exemplul sunt câteva detalii ce descriu contribuția personală a celui ce este cu adevărat interesat să dețină cât mai mult din zestrea mulțumirii. Deși mulțumire este din destul pentru întreaga omenire, totuși fiecare persoană are doar atât cât servește din ea.
De ce mulțumire? Este întrebarea atotprezentă. Partea distractivă a acesteia constă în mulțimea răspunsurilor pe care le suportă. Deschide căi de conversație, dezvoltă imaginația, scoate la lumină soluții practice. Chiar și în joacă, folosirea acestei întrebări devine terapie.
Concluziile ca de fiecare dată sunt diferite. Ele decurg din felul de abordare potrivit cu interesul și disponibilitatea cititorului de a se îmbogăți cu ceva. După cum un punct de vedere nu se poate impune la fel nici o concluzie anume nu poate fi impusă. Concluzia este fructul lecturării cules personal, o recompensă pentru efortul depus.
Important este ca cititorul să găsească măcar un răspuns corect la una din întrebări.
RSS Feed