Mulți ajutați, puțini ajută.
”Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bună voie” (Exodul 35:29).
Evreii, căci despre ei este vorba, sunt un popor cu totul special, foarte multe informații despre ei sunt scrise în Biblie. Mai mult decât orice alt popor de pe fața pământului, ei au beneficiat de ajutorul deosebit de felurit pe care Dumnezeu li l-a oferit. Cu toate acestea, în ei vedem un comportament specific naturii umane, anume; nu le displace ajutorul ce vine din partea lui Dumnezeu, îl doresc, îl consumă până la saturație, în schimb îi deranjează prezența lui Dumnezeu, se simt incomodați, îngrădiți, sufocați de El.
Azi lucrurile sunt la fel, oamenii de orice confesiune religioasă nu încetează să strige după ajutor din partea lui Dumnezeu. Cer vindecare de boli, reușită la examenele copiilor, grațiere pentru condamnările celor din familie, pâine, scutire de amenzi, reușită în căsătoriile pe care le aranjează , … și multe altele. Cer creștinii cer de zor tot felul de ajutoare din partea lui Dumnezeu. Tuturor le place să fie ajutați.
Cum stau lucrurile însă atunci când Dumnezeu ne cere să ajutăm, să ne aducem contribuția la anumite cauze. Câtă tragere de inimă avem atunci când trebuie să dăm din ale noastre? Cât de mult ne trage inima să venim în ajutorul cuiva? Cât de tare bate inima pentru lucrarea lui Dumnezeu? Ori găsim scuze? Ori amânăm lăsând pe altă dată?
Da, mulți ajutați puțini ajută. Așa a fost cândva și pare-se că la fel este și azi, părerea mea. Am totuși o singură întrebare: dacă Dumnezeu ne-ar ajuta pe noi la fel cum noi ajutăm, ce s-ar întâmpla cu omenirea?
Va invit sa meditam impreuna la subiectul acesta.
”Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bună voie” (Exodul 35:29).
Evreii, căci despre ei este vorba, sunt un popor cu totul special, foarte multe informații despre ei sunt scrise în Biblie. Mai mult decât orice alt popor de pe fața pământului, ei au beneficiat de ajutorul deosebit de felurit pe care Dumnezeu li l-a oferit. Cu toate acestea, în ei vedem un comportament specific naturii umane, anume; nu le displace ajutorul ce vine din partea lui Dumnezeu, îl doresc, îl consumă până la saturație, în schimb îi deranjează prezența lui Dumnezeu, se simt incomodați, îngrădiți, sufocați de El.
Azi lucrurile sunt la fel, oamenii de orice confesiune religioasă nu încetează să strige după ajutor din partea lui Dumnezeu. Cer vindecare de boli, reușită la examenele copiilor, grațiere pentru condamnările celor din familie, pâine, scutire de amenzi, reușită în căsătoriile pe care le aranjează , … și multe altele. Cer creștinii cer de zor tot felul de ajutoare din partea lui Dumnezeu. Tuturor le place să fie ajutați.
Cum stau lucrurile însă atunci când Dumnezeu ne cere să ajutăm, să ne aducem contribuția la anumite cauze. Câtă tragere de inimă avem atunci când trebuie să dăm din ale noastre? Cât de mult ne trage inima să venim în ajutorul cuiva? Cât de tare bate inima pentru lucrarea lui Dumnezeu? Ori găsim scuze? Ori amânăm lăsând pe altă dată?
Da, mulți ajutați puțini ajută. Așa a fost cândva și pare-se că la fel este și azi, părerea mea. Am totuși o singură întrebare: dacă Dumnezeu ne-ar ajuta pe noi la fel cum noi ajutăm, ce s-ar întâmpla cu omenirea?
Va invit sa meditam impreuna la subiectul acesta.
RSS Feed