”…, a ieşit afară din cetate, şi S-a îndreptat spre Betania, şi a rămas acolo”( Matei 21:17).
O zi începută promițător cu soare, entuziasm, aclamații, bucurie, s-a încheiat într-o notă posomorâtă cu interogații, mânie, ură, norii răzbunării au coborât peste capetele marilor preoți. Se prevesteau zile furtunoase cum n-au mai fost vreodată.
Isus deținea agenda săptămânii, cunoștea valoarea fiecărei clipe, cei 12 apostoli aveau nevoie de câteva lecții practice pe finalul uceniciei.
Popasul din Betania avea menirea să arate ucenicilor diferența dintre ”peșteră și casă”.
Spre deosebire de Templul din Ierusalim, casa din Betania avea ceva specific:
- Isus și ucenicii erau invitații de onoare și bineveniți în orice timp sau împrejurare.
- Intervențiile Domnului Isus, chiar și cele corective erau acceptate de personalul casei.
- Cuvintele lui Isus erau savurate de ascultători interesați.
- Prezența lui Isus și a ucenicilor producea un ambient plăcut și oferea cadru de slujire și împlinire pentru fiecare dintre membrii familiei.
- Mireasma parfumului prețios se răspândea deopotrivă peste toți cei din casă.
- Părtășia din jurul mesei era confortabilă, plăcută, educativă, folositoare tuturor participanților.
Întrebările zilei.
- Casa noastră se aseamănă cu cea din Betania ?
- Isus Cristos Domnul are aceeași libertate de exprimare și decizie ?
- Prezența lui Cristos în casa noastră ne-ar fi confortabilă ?
- Cum ne vede Isus, locuind în ”peșteră, sau casă” ?
Cititorilor, multe binecuvântări.
Ioan Rusu