Mâinile mulțumirii
Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda, şi ..., plouă în casă. Eccleziastul 10:18
Când mulțumirii mele îi plouă în casă, având acoperișul spart, strașina-i picură mereu, deasupra stau parcați norii fără stele, înăuntrul casei focul mocnește în cenușă, e normal să mă zgâlțâie dârdâiala și să arăt ca o murătură. Și cu toate acestea să stau în fața oamenilor să le predic despre mulțumire. Vi se pare o imagine contemporană? De câte ori ne regăsim unii dintre noi în astfel de situație? De câte ori cântăm, vorbim, declamăm versuri despre lucrurile pe care nu le putem dovedi?, nu le trăim?, nu știm cum arată?, ci doar le teoretizăm.
E timpul să conștientizăm realitatea, să ne întoarcem cu toată inima la Domnul, să ne lăsăm învățați de cuvintele Bibliei și să fim transformați prin puterea Duhului Sfânt.
Da mâinile mulțumirii reprezintă partea lucrativă a trupului. Ele sunt mădularele care pun în practică faptele ei concrete. În lipsa mâinilor mare parte a mulțumirii ar rămânea arestată la domiciliu consumându-se în suc propriu fără a sluji altora. Mulțumirea este ceva ce trebuie prezentat, demonstrat, oferit, mâinile sunt responsabile de toate acestea. Succesul lor se datorează faptului că sunt în parteneriat cu altele, despre care am citit ceva în Proverbe 16:3 Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. Mâinile mulțumirii sunt mână în mână cu mâinile lui Dumnezeu. Acest amănunt mă luminează făcându-mă să pricep principiul ce trebuie să-l adopt pentru mâinile mele ca și ele să lucreze mulțumire.
Este de datoria fiecărui creștin să-și antreneze mâinile în slujba mulțumirii. Iată câteva provocări în acest sens; Întăriţi-vă, deci, mâinile obosite (Evrei 12:12) Curăţiţi-vă mâinile (Iacov 4:8) Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, Ioan 6:27 Faceţi toate lucrurile fără cîrtiri şi fără şovăieli, (Filipeni 2:14). Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. (1 Tesaloniceni 4:11).
Mulțumirea personală este condiționată de activitatea mâinilor care lucrează la consolidarea ei. Normal este să aibă fiecare acel interes motivator necesar. Am amintit anterior despre lucrarea diferită a robilor ce primiseră talanți de la stăpân.
După cum am văzut mulțumirea în sine este lucrarea lui Dumnezeu iar Isus Cristos este mulțumirea personificată ce ne slujește de exemplu, putem înțelege cuvintele din Ioan 9:4 cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Dacă Isus este cu adevărat exemplu nostru în privința mulțumirii atunci vom face tot ce depinde de noi ca și mâinile noastre să răspândească același fel de mulțumire în jurul nostru ori dacă nu atunci se cere o reevaluare a faptelor noastre. Și uite că suntem în fața altui indiciu, cel din Ioan 3:21 Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” De reținut, activitatea îndeplinită în cadrul ”luminii” întreține și promovează mai departe mulțumirea. Mâinile lucrează contribuind la răspândirea cauzei ce produce adevărata mulțumire. Apostolul Ioan de exemplu scrie creștinilor; 1 Ioan 1:1 Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii,. Mulțumirea imaterială se poate atinge cu mâna și poate fi dăruită mai departe prin mâinile creștinului ce lucrează ireproșabil cu competență maximă n-are de ce să-i fie ruşine, şi ... împarte drept Cuvântul adevărului. (2 Timotei 2:15).
La nivelul Bisericii dimensiunea mulțumirii este dată de lucrarea fiecăruia așa cum stă scris în Efeseni 4:16 Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste. Mulțumirea este parte a liantului ce zidește și unește. Deci care este contribuția adusă?, câtă este?, cum este? De ce aceste întrebări? iată ce scrie în 1 Corinteni 3:13 lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Este important ce fac mâinile mele? O, da, foarte important. Ceea ce face fiecare creștin va fi evaluat corect. Deci cum lucrez eu la răspândirea mulțumirii? Voi afla la prima încercare. Pot evita un deznodământ nefericit concentrându-mă asupra cuvintelor din Iacov 1:25 Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. Mâinile au devenit sinonimul faptelor, deci, sunt eu fericit de lucrarea mâinilor mele?, își aduc ele contribuția la răspândirea mulțumirii? Pentru climatul prietenos, unitar, destins, cald, onest al bisericii lucrează împreună complementar toate mâinile. Fiecare individ este responsabil să lucreze susținut la acest climat.
Primul nefericit, nemulțumit, neîmplinit, neostoit din biserică este cel ce nu vrea să înțeleagă că propriile fapte trebuie să contribuie la zidirea mulțumirii.
Nu în zadar apostolul Pavel scrie în 2 Tesaloniceni 1:11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorîtă din credinţă,
Mulțumirea nu este un lucru mărunt, de neglijat, ce poate fi atins oricum, nu, ci dimpotrivă este măreț, are standard înalt, de consistență dumnezeiască, este virtute sfântă ce implică la maxim întreaga ființă din talpă până în creștet. Creștinul capabil să ridice spre cer mâni curate, fără mânie şi fără îndoieli. (1 Timotei 2:8 ), se învrednicește pentru o astfel de slujire.
De asemenea citind prin Biblie am mai aflat câte ceva despre modul de lucru al mulțumirii; lucrează cu bunătate şi credincioşie (Prov. 14:22), cu cunoştinţă, sunt mâini harnice, darnice, lucrează cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. (2 Corinteni 8:21) tot ce încep duc la bun sfârșit;( Psalmul 1:3).
În Biblie întâlnim persoane la care se vede cum lucrarea mâinilor lor a produs mulțumire pentru ei și implicit pentru urmașii lor.
Ex. Noe
Mâinile care construiesc chivotul salvării
Evrei 11:7 Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă Sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
Poate fi cineva mulțumit conștientizând faptul că nimicirea este iminentă pentru familia lui? Cum ar putea cineva trăi mulțumit pierzându-și familia? ( cum este exemplul lui Lot)
Ex Avraam
Mâinile care zidesc altare
Geneza 12:7 Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. Geneza 12:8 s-a mutat la Betel.... A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. Geneza 13:18 .a ajuns la.. Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului. Geneza 22:9 , Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.
În călătoria lui Avraam a trecut prin puncte numite ”acolo” la fiecare popas important a ridicat un altar în cinstea lui Dumnezeu. Așa lucrau mâinile mulțumitoare a lui Avraam. Noi ce putem spune despre lucrarea mâinilor noastre? Ce model lăsăm urmașilor? Fiul lui Avram a urmat pilda tatălui său.
Ex, Aaron și Hur
Un alt exemplu de mâini care conduc la o stare de mulțumire sunt ale celor trei persoane despre care citim în Exod 17:12 mânile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.
Mâinile ridicate pentru biruință atrag o stare de mulțumire pentru tot poporul. De observat cooperarea celor trei persoane. Aron și Hur au sprijinit mâinile lui Moise deoarece prin ele venea biruința poporului angajat în lupta cu dușmanii. Avem aici o lecție despre cum să ne sprijinim mâinile unii altora în vederea obținerii mulțumirii generale.
Mi se pare deosebit de potrivită afirmația din Hagai 2:4 Acum fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor.
Pentru dobândirea mulțumirii tot poporul trebuie să lucreze responsabil fiecare la locul lui.
Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda, şi ..., plouă în casă. Eccleziastul 10:18
Când mulțumirii mele îi plouă în casă, având acoperișul spart, strașina-i picură mereu, deasupra stau parcați norii fără stele, înăuntrul casei focul mocnește în cenușă, e normal să mă zgâlțâie dârdâiala și să arăt ca o murătură. Și cu toate acestea să stau în fața oamenilor să le predic despre mulțumire. Vi se pare o imagine contemporană? De câte ori ne regăsim unii dintre noi în astfel de situație? De câte ori cântăm, vorbim, declamăm versuri despre lucrurile pe care nu le putem dovedi?, nu le trăim?, nu știm cum arată?, ci doar le teoretizăm.
E timpul să conștientizăm realitatea, să ne întoarcem cu toată inima la Domnul, să ne lăsăm învățați de cuvintele Bibliei și să fim transformați prin puterea Duhului Sfânt.
Da mâinile mulțumirii reprezintă partea lucrativă a trupului. Ele sunt mădularele care pun în practică faptele ei concrete. În lipsa mâinilor mare parte a mulțumirii ar rămânea arestată la domiciliu consumându-se în suc propriu fără a sluji altora. Mulțumirea este ceva ce trebuie prezentat, demonstrat, oferit, mâinile sunt responsabile de toate acestea. Succesul lor se datorează faptului că sunt în parteneriat cu altele, despre care am citit ceva în Proverbe 16:3 Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. Mâinile mulțumirii sunt mână în mână cu mâinile lui Dumnezeu. Acest amănunt mă luminează făcându-mă să pricep principiul ce trebuie să-l adopt pentru mâinile mele ca și ele să lucreze mulțumire.
Este de datoria fiecărui creștin să-și antreneze mâinile în slujba mulțumirii. Iată câteva provocări în acest sens; Întăriţi-vă, deci, mâinile obosite (Evrei 12:12) Curăţiţi-vă mâinile (Iacov 4:8) Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, Ioan 6:27 Faceţi toate lucrurile fără cîrtiri şi fără şovăieli, (Filipeni 2:14). Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. (1 Tesaloniceni 4:11).
Mulțumirea personală este condiționată de activitatea mâinilor care lucrează la consolidarea ei. Normal este să aibă fiecare acel interes motivator necesar. Am amintit anterior despre lucrarea diferită a robilor ce primiseră talanți de la stăpân.
După cum am văzut mulțumirea în sine este lucrarea lui Dumnezeu iar Isus Cristos este mulțumirea personificată ce ne slujește de exemplu, putem înțelege cuvintele din Ioan 9:4 cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Dacă Isus este cu adevărat exemplu nostru în privința mulțumirii atunci vom face tot ce depinde de noi ca și mâinile noastre să răspândească același fel de mulțumire în jurul nostru ori dacă nu atunci se cere o reevaluare a faptelor noastre. Și uite că suntem în fața altui indiciu, cel din Ioan 3:21 Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” De reținut, activitatea îndeplinită în cadrul ”luminii” întreține și promovează mai departe mulțumirea. Mâinile lucrează contribuind la răspândirea cauzei ce produce adevărata mulțumire. Apostolul Ioan de exemplu scrie creștinilor; 1 Ioan 1:1 Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii,. Mulțumirea imaterială se poate atinge cu mâna și poate fi dăruită mai departe prin mâinile creștinului ce lucrează ireproșabil cu competență maximă n-are de ce să-i fie ruşine, şi ... împarte drept Cuvântul adevărului. (2 Timotei 2:15).
La nivelul Bisericii dimensiunea mulțumirii este dată de lucrarea fiecăruia așa cum stă scris în Efeseni 4:16 Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste. Mulțumirea este parte a liantului ce zidește și unește. Deci care este contribuția adusă?, câtă este?, cum este? De ce aceste întrebări? iată ce scrie în 1 Corinteni 3:13 lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Este important ce fac mâinile mele? O, da, foarte important. Ceea ce face fiecare creștin va fi evaluat corect. Deci cum lucrez eu la răspândirea mulțumirii? Voi afla la prima încercare. Pot evita un deznodământ nefericit concentrându-mă asupra cuvintelor din Iacov 1:25 Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. Mâinile au devenit sinonimul faptelor, deci, sunt eu fericit de lucrarea mâinilor mele?, își aduc ele contribuția la răspândirea mulțumirii? Pentru climatul prietenos, unitar, destins, cald, onest al bisericii lucrează împreună complementar toate mâinile. Fiecare individ este responsabil să lucreze susținut la acest climat.
Primul nefericit, nemulțumit, neîmplinit, neostoit din biserică este cel ce nu vrea să înțeleagă că propriile fapte trebuie să contribuie la zidirea mulțumirii.
Nu în zadar apostolul Pavel scrie în 2 Tesaloniceni 1:11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorîtă din credinţă,
Mulțumirea nu este un lucru mărunt, de neglijat, ce poate fi atins oricum, nu, ci dimpotrivă este măreț, are standard înalt, de consistență dumnezeiască, este virtute sfântă ce implică la maxim întreaga ființă din talpă până în creștet. Creștinul capabil să ridice spre cer mâni curate, fără mânie şi fără îndoieli. (1 Timotei 2:8 ), se învrednicește pentru o astfel de slujire.
De asemenea citind prin Biblie am mai aflat câte ceva despre modul de lucru al mulțumirii; lucrează cu bunătate şi credincioşie (Prov. 14:22), cu cunoştinţă, sunt mâini harnice, darnice, lucrează cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. (2 Corinteni 8:21) tot ce încep duc la bun sfârșit;( Psalmul 1:3).
În Biblie întâlnim persoane la care se vede cum lucrarea mâinilor lor a produs mulțumire pentru ei și implicit pentru urmașii lor.
Ex. Noe
Mâinile care construiesc chivotul salvării
Evrei 11:7 Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă Sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
Poate fi cineva mulțumit conștientizând faptul că nimicirea este iminentă pentru familia lui? Cum ar putea cineva trăi mulțumit pierzându-și familia? ( cum este exemplul lui Lot)
Ex Avraam
Mâinile care zidesc altare
Geneza 12:7 Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. Geneza 12:8 s-a mutat la Betel.... A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. Geneza 13:18 .a ajuns la.. Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului. Geneza 22:9 , Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.
În călătoria lui Avraam a trecut prin puncte numite ”acolo” la fiecare popas important a ridicat un altar în cinstea lui Dumnezeu. Așa lucrau mâinile mulțumitoare a lui Avraam. Noi ce putem spune despre lucrarea mâinilor noastre? Ce model lăsăm urmașilor? Fiul lui Avram a urmat pilda tatălui său.
Ex, Aaron și Hur
Un alt exemplu de mâini care conduc la o stare de mulțumire sunt ale celor trei persoane despre care citim în Exod 17:12 mânile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.
Mâinile ridicate pentru biruință atrag o stare de mulțumire pentru tot poporul. De observat cooperarea celor trei persoane. Aron și Hur au sprijinit mâinile lui Moise deoarece prin ele venea biruința poporului angajat în lupta cu dușmanii. Avem aici o lecție despre cum să ne sprijinim mâinile unii altora în vederea obținerii mulțumirii generale.
Mi se pare deosebit de potrivită afirmația din Hagai 2:4 Acum fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor.
Pentru dobândirea mulțumirii tot poporul trebuie să lucreze responsabil fiecare la locul lui.
RSS Feed