Inima mulțumirii
”Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4:23).
Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Fapte 28:27
Mulțumirea este un drept oferit omului de către Dumnezeu, nu o obligație. Este adevărat că în Biblie sunt cuvinte la indicativ cât și cuvinte la imperativ. Fiecare om are acest drept, îi aparține, este al lui, depinde de om să îl ia pentru el, să și-l asume, să intre în posesia lui. La fel cum depinde de el să refuze a se folosi de acest drept.
Îmi pot imagina cele mai strălucite faze ale mulțumirii, îmi pot dori cele mai alese lucruri despre mulțumire, mă pot ruga să fiu mulțumit și cu toate acestea să continui a trăi nemulțumirea. Imaginațiile, dorințele, rugăciunile nu-mi folosesc până ce nu voi păși să mă folosesc de dreptul de a fi mulțumit.
În toate circumstanțele ca om am acest drept. În mare măsură depinde de decizia mea. Fiecare dintre noi avem la îndemână unelte care ne ajută să luăm decizia corectă, mintea și inima.
Centrul sentimentelor, voinței, relațiilor, acțiunilor. Prin inima mulțumirii înțeleg acel loc interior, un atelier tainic unde se nasc cele mai curate sentimente. Inima și mintea colaborează contribuind fiecare în egală măsură la dezvoltarea mulțumirii. Inima este cuptorul unde fructele mulțumirii se maturizează, devenind tot mai bogate în vitamine dumnezeiești, dătătoare de sănătate și echilibru. Când inima pulsează mulțumire în tot trupul viața este destinsă, frumoasă, calmă, bucuroasă, entuziasmată, pașnică. Când inimii îi lipsește mulțumirea devine aritmică, tensiunea oscilează, trupul obosește, viața în sine se agită, pufăie, se oftică (oftează), tulburările de tot felul preiau frâiele. Inima este centrul de comandă pentru mulțumire, este locul de unde se distribuie mai departe.
Inima mulțumirii produce ființa mulțumită cum bine observa Solomon, Proverbe 15:15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. Gustul vieții e dat în bucătăria inimii. Cele petrecute acolo fac diferența. Fiecare dintre oameni își trăiește exprimând și consumând doar ce este în propria inimă. (mulțumire sau lipsa ei...).
Cuptorul mulțumiri este în rotonda inimii unde se întâlnesc toate drumurile omului, apoi se răspândesc în toate direcțiile plecând mai departe. Acolo este un du-te vin-o permanent, acolo emoțiile vin și pleacă fără încetare. Se pare că inima are ceva de spus în problema mulțumirii, mult mai mult decât pare la prima vedere.
Dilema inimii
Dificultatea ce o întâlnim vorbind despre inima mulțumirii vine din anumite repere biblice, mă refer la următoarele trei:
Geneza 6:5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Ieremia 17:9 „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
Matei 15:19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele...
Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu a surprins realitatea pe care omul uneori încearcă să o ignore, o recunoaștem doar fiind constrânși. Cu toate acestea pentru a fi cu adevărat mulțumit, omul nu poate ocoli rolul inimii din traseul mulțumirii. Și inima la rândul ei are rol cauzator.
Într-o astfel de realitate, apare inevitabila întrebare; ce șanse are mulțumirea? Se poate schimba ceva în bine? Cine o poate face?
Vestea bună este și ea scrisă tot în Biblie. Iată cum citim despre aceasta :
Isus spune Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38).
Punctul de început al schimbării inimii este credința în Domnul Isus. Ochii și urechile adună informații, mintea le prelucrează, inima le primește, acolo voința este convinsă de realitatea lucrurilor în adevăr.
Credința deschide inima ca locuință pentru Isus Cristos după cum spune Pavel apostolul ... Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, 18 să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea;19 şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. (Efeseni 3:17-19) Cu referire la aspectul practic al credinței ce trece mai departe de idee, părere, impuls emoțional, toate acestea se materializează prin locuirea cu adevărat a lui Isus. atunci se produce cu adevărat schimbare conform resurselor pe care de acum devin accesibile omului, fapt ce era inaccesibil înainte.
Inima devine curată, Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, (Romani 10:10). deoarece vechile ei îndeletniciri au de a face cu alt locatar ce-și aranjează spațiul după principiile și valorile proprii, pe de o parte, și după nevoile proprietarului pe de altă parte ( adică ale omului). Textul anterior a făcut deja referire la unele dintre acestea.
Ocrotirea. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filipeni 4:7). Aceste cuvinte vin cu un plus de imagine a adevăratei transformări a inimii, pacea, liniștea, echilibru, cumpătarea, și multe alte expresii ce le putem folosi.
Mai întâi credința, apoi locuirea, curățarea, urmată de ocrotire, iată soluții reale pentru schimbarea inimii îndreptată spre rău, deznădăjduit de rea, izvor de rele.
Așa dar, există marea posibilitate ca inima omului să devină cuibul unde cresc și de unde pleacă puii mulțumirii. Face sens aici afirmația împăratului Solomon, Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii (Proverbe 4:23).
Cum arată un om schimbat?
Cum arată un om cu inimă mulțumită?
Ce manifestări are el?
Iată cum este descris de Domnul Isus Cristos:
Matei 12:35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
Tabloul evidențiază contrastul produs de schimbarea inimii capabilă să dețină și să transmită mai departe mulțumirea. Om mulțumit (bun), visteria inimii mulțumită (bună). Ce putem aștepta mai clar? Așa spune Isus, și așa este. Omul poate nega cuvintele Domnului și să rămână în continuă nemulțumire și răutate.
Deci inima este un element cauzator ce nu are înlocuitor.
Inima mulțumită poate fi descrisă astfel; curată, înțeleaptă, liniștită, pricepută, veselă, realistă, credincioasă, angajată să facă voia lui Dumnezeu.
Azi transplantul de inimă este la ordinea zilei. Cum ar fi dacă și noi nea-m supune unui astfel de transplant? Cu siguranță când în piept bate o inimă mulțumită, instantaneu devenim o persoană mulțumită spre surprinderea multora și pentru bucuria câtorva, dar mai ales pentru cel mai înalt nivel de împlini re, ...inima mulțumită este secretul ospățului necurmat.
Contribuția inimii în ecuația mulțumirii o putem înțelege privind la câteva exemple;
Ex. Solomon fiul lui David, împăratul lui Israel
1 Regi 11:4 Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.... 9 Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori.
Într-o inimă nestatornică nu poate locui mulțumirea. În inima în care nu este prezent Dumnezeu, nu poate fi prezentă mulțumirea deoarece ea ține împreună pe om cu Dumnezeu.
Ex. Israel ca popor al lui Dumnezeu
Fapte 28:25 Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin proorocul Isaia către părinţii voştri, 26 când a zis: „Du-te la poporul acesta, şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. 27 Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
Israel ca popor ales al lui Dumnezeu aveau toate motivele din lume să trăiască în cea mai adevărată mulțumire. Nici un alt popor din lume nu au avut această posibilitate. Totuși Israel nu s-a folosit de acest drept al lor. Declinul a pornit din inima lor.
Azi creștinii ca parte a Bisericii Domnului Isus sunt chemați, învățați, încurajați, avertizați, împuterniciți să trăiască mulțumirea, să devină un exemplu de oameni mulțumiți.
Veniți să ne întoarcem cu toată inima către Dumnezeu ca să ne bucurăm de o viață plină de mulțumire.
”Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4:23).
Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Fapte 28:27
Mulțumirea este un drept oferit omului de către Dumnezeu, nu o obligație. Este adevărat că în Biblie sunt cuvinte la indicativ cât și cuvinte la imperativ. Fiecare om are acest drept, îi aparține, este al lui, depinde de om să îl ia pentru el, să și-l asume, să intre în posesia lui. La fel cum depinde de el să refuze a se folosi de acest drept.
Îmi pot imagina cele mai strălucite faze ale mulțumirii, îmi pot dori cele mai alese lucruri despre mulțumire, mă pot ruga să fiu mulțumit și cu toate acestea să continui a trăi nemulțumirea. Imaginațiile, dorințele, rugăciunile nu-mi folosesc până ce nu voi păși să mă folosesc de dreptul de a fi mulțumit.
În toate circumstanțele ca om am acest drept. În mare măsură depinde de decizia mea. Fiecare dintre noi avem la îndemână unelte care ne ajută să luăm decizia corectă, mintea și inima.
Centrul sentimentelor, voinței, relațiilor, acțiunilor. Prin inima mulțumirii înțeleg acel loc interior, un atelier tainic unde se nasc cele mai curate sentimente. Inima și mintea colaborează contribuind fiecare în egală măsură la dezvoltarea mulțumirii. Inima este cuptorul unde fructele mulțumirii se maturizează, devenind tot mai bogate în vitamine dumnezeiești, dătătoare de sănătate și echilibru. Când inima pulsează mulțumire în tot trupul viața este destinsă, frumoasă, calmă, bucuroasă, entuziasmată, pașnică. Când inimii îi lipsește mulțumirea devine aritmică, tensiunea oscilează, trupul obosește, viața în sine se agită, pufăie, se oftică (oftează), tulburările de tot felul preiau frâiele. Inima este centrul de comandă pentru mulțumire, este locul de unde se distribuie mai departe.
Inima mulțumirii produce ființa mulțumită cum bine observa Solomon, Proverbe 15:15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. Gustul vieții e dat în bucătăria inimii. Cele petrecute acolo fac diferența. Fiecare dintre oameni își trăiește exprimând și consumând doar ce este în propria inimă. (mulțumire sau lipsa ei...).
Cuptorul mulțumiri este în rotonda inimii unde se întâlnesc toate drumurile omului, apoi se răspândesc în toate direcțiile plecând mai departe. Acolo este un du-te vin-o permanent, acolo emoțiile vin și pleacă fără încetare. Se pare că inima are ceva de spus în problema mulțumirii, mult mai mult decât pare la prima vedere.
Dilema inimii
Dificultatea ce o întâlnim vorbind despre inima mulțumirii vine din anumite repere biblice, mă refer la următoarele trei:
Geneza 6:5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Ieremia 17:9 „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
Matei 15:19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele...
Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu a surprins realitatea pe care omul uneori încearcă să o ignore, o recunoaștem doar fiind constrânși. Cu toate acestea pentru a fi cu adevărat mulțumit, omul nu poate ocoli rolul inimii din traseul mulțumirii. Și inima la rândul ei are rol cauzator.
Într-o astfel de realitate, apare inevitabila întrebare; ce șanse are mulțumirea? Se poate schimba ceva în bine? Cine o poate face?
Vestea bună este și ea scrisă tot în Biblie. Iată cum citim despre aceasta :
Isus spune Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38).
Punctul de început al schimbării inimii este credința în Domnul Isus. Ochii și urechile adună informații, mintea le prelucrează, inima le primește, acolo voința este convinsă de realitatea lucrurilor în adevăr.
Credința deschide inima ca locuință pentru Isus Cristos după cum spune Pavel apostolul ... Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, 18 să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea;19 şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. (Efeseni 3:17-19) Cu referire la aspectul practic al credinței ce trece mai departe de idee, părere, impuls emoțional, toate acestea se materializează prin locuirea cu adevărat a lui Isus. atunci se produce cu adevărat schimbare conform resurselor pe care de acum devin accesibile omului, fapt ce era inaccesibil înainte.
Inima devine curată, Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, (Romani 10:10). deoarece vechile ei îndeletniciri au de a face cu alt locatar ce-și aranjează spațiul după principiile și valorile proprii, pe de o parte, și după nevoile proprietarului pe de altă parte ( adică ale omului). Textul anterior a făcut deja referire la unele dintre acestea.
Ocrotirea. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filipeni 4:7). Aceste cuvinte vin cu un plus de imagine a adevăratei transformări a inimii, pacea, liniștea, echilibru, cumpătarea, și multe alte expresii ce le putem folosi.
Mai întâi credința, apoi locuirea, curățarea, urmată de ocrotire, iată soluții reale pentru schimbarea inimii îndreptată spre rău, deznădăjduit de rea, izvor de rele.
Așa dar, există marea posibilitate ca inima omului să devină cuibul unde cresc și de unde pleacă puii mulțumirii. Face sens aici afirmația împăratului Solomon, Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii (Proverbe 4:23).
Cum arată un om schimbat?
Cum arată un om cu inimă mulțumită?
Ce manifestări are el?
Iată cum este descris de Domnul Isus Cristos:
Matei 12:35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
Tabloul evidențiază contrastul produs de schimbarea inimii capabilă să dețină și să transmită mai departe mulțumirea. Om mulțumit (bun), visteria inimii mulțumită (bună). Ce putem aștepta mai clar? Așa spune Isus, și așa este. Omul poate nega cuvintele Domnului și să rămână în continuă nemulțumire și răutate.
Deci inima este un element cauzator ce nu are înlocuitor.
Inima mulțumită poate fi descrisă astfel; curată, înțeleaptă, liniștită, pricepută, veselă, realistă, credincioasă, angajată să facă voia lui Dumnezeu.
Azi transplantul de inimă este la ordinea zilei. Cum ar fi dacă și noi nea-m supune unui astfel de transplant? Cu siguranță când în piept bate o inimă mulțumită, instantaneu devenim o persoană mulțumită spre surprinderea multora și pentru bucuria câtorva, dar mai ales pentru cel mai înalt nivel de împlini re, ...inima mulțumită este secretul ospățului necurmat.
Contribuția inimii în ecuația mulțumirii o putem înțelege privind la câteva exemple;
Ex. Solomon fiul lui David, împăratul lui Israel
1 Regi 11:4 Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.... 9 Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori.
Într-o inimă nestatornică nu poate locui mulțumirea. În inima în care nu este prezent Dumnezeu, nu poate fi prezentă mulțumirea deoarece ea ține împreună pe om cu Dumnezeu.
Ex. Israel ca popor al lui Dumnezeu
Fapte 28:25 Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin proorocul Isaia către părinţii voştri, 26 când a zis: „Du-te la poporul acesta, şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. 27 Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
Israel ca popor ales al lui Dumnezeu aveau toate motivele din lume să trăiască în cea mai adevărată mulțumire. Nici un alt popor din lume nu au avut această posibilitate. Totuși Israel nu s-a folosit de acest drept al lor. Declinul a pornit din inima lor.
Azi creștinii ca parte a Bisericii Domnului Isus sunt chemați, învățați, încurajați, avertizați, împuterniciți să trăiască mulțumirea, să devină un exemplu de oameni mulțumiți.
Veniți să ne întoarcem cu toată inima către Dumnezeu ca să ne bucurăm de o viață plină de mulțumire.
RSS Feed