Viața în ansamblul ei este darul lui Dumnezeu pentru oameni, în mod concret însă putem vorbi fără teama că greșim despre maturitate ca dar special. Darul maturității este necesar pentru definirea dimensiunii de credință a vieții: ”până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Cristos” (Efeseni 4:13).
De asemenea darul maturității marchează calitatea superioară a vieții după perioada copilăriei: ”… când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc” (1 Corinteni 13:11).
Traseul vieții se cere continuat pe o diagramă ascendentă. Maturitatea influențează capacitatea de gândire, caracterul, slujirea, viitorul. Maturitatea este factorul de echilibru al vieții și condiția realizărilor la toate nivelele.
Fără maturitate viața ar fi un eșec notabil, un dezastru experimental, un lucru incomplet. Dumnezeu nu se bucură de un astfel de nivel, nu dorește oamenilor să staționeze într-o astfel de zonă a vieții și face tot ce depinde de El ca oameni să ajungă la maturitate.
Maturitatea se învață, se dezvoltă, se trăiește, mai mult chiar, maturitatea nu se numără în ani ci în calitatea vieții. Maturitate în toată frumusețea ei este prezența Duhului Sfânt la lucru în ființa omului.
Cine poate respinge un astfel de dar ?
RSS Feed