Multe și diferite sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi oamenii, printre ele se află unul cu totul special, unic, specific omului. Acesta este darul gândirii ce funcționează dând de lucru creierului.
”Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu” (Eclesiastul 3:11).
Prin darul gândirii Dumnezeu ne împrumută o parte din natura Sa oferindu-ne astfel un cap de pod pentru lumea nevăzută. Omul poate astfel deveni ceea ce gândește. Ba chiar suntem asistați pentru o astfel de performanță.
”Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2).
Bineînțeles nu ne este impus un astfel de standard, avem libertate deplină în decizii, însă, implicit folosirea darului gândirii așa cum ni-L oferă Dumnezeu ne conduce acolo. Avem de asemenea modelul de Gândire practicat de Isus Cristos Domnul, din care să ne inspirăm ori mai mult să îl asumăm.
”Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus” (Filipeni 2:5).
Suntem ceea ce gândim. Devenim ceea ce gândim. Ne asemănăm cu cel pe care-L imităm în gândirea noastră. Gândurile ne trag după ele în viață. Ce dar minunat este gândirea, să-l folosim cu înțelepciune.
RSS Feed