”… către Biserica din casa ta” (Filimon 1:2).
Cititorul Bibliei descoperă o serie de concepte speciale.
Azi conceptul de Biserică este asociat fie confesiunii, fie clădirii în care se întrunesc membrii unei confesiuni. Mai puțin sau poate deloc se folosește cu referire la spațiul de locuit al familiei.
Aprecierile mele se focalizează pe două dimensiuni ale noțiunii de casă;
Dimensiunea umană, ce cuprinde persoanele ce alcătuiesc familia, soți, părinți, copii. În primul rând aceștia trebuie să fie legați de Isus Cristos prin credință. Mai înainte de orice, trupul acestora trebuie să devină locuit, umplut, dedicat, supus, în slujba, la dispoziția Duhului Sfânt. Viața fizică, zilnică, socială, familială trebuie să fie în armonie cu prezența continuă a Domnului Isus Cristos. Persoanele al căror Cap este Isus Cristos, alcătuiesc Biserica Vie, implicată în slujirea de evangelizare, misiune, mărturie care îl onorează pe Dumnezeu.
Dimensiunea locativă, spațiul în care viețuiește familia, fiind disponibil ca loc de întâlnire al creștinilor care se adună ocazional pentru a dezvolta, promova și experimenta tot ce le cere Isus Cristos. Preocupare lor fiind aceea de a crește în cunoașterea Domnului Isus, în educația biblică, în Har, în maturitate. Biserica fiind alcătuită din mai multe familii, succesul și mărturia ei depinde implicit de consistența spiritual duhovnicească a tuturor familiilor ce o alcătuiesc.
Traseul spiritual al unei biserici locale depinde foarte mult de gradul de implicare al fiecărei familii și case în care se practică un creștinism autentic, care au făcut din locuințele lor un spații în care Isus Cristos se simte bine și își poate exersa acțiunile de binecuvântare.
Cum ne putem aprecia noi casele în care locuim ?
Se poate vorbi despre ”Biserica din casa noastă” ?
Ioan Rusu
Cititorul Bibliei descoperă o serie de concepte speciale.
Azi conceptul de Biserică este asociat fie confesiunii, fie clădirii în care se întrunesc membrii unei confesiuni. Mai puțin sau poate deloc se folosește cu referire la spațiul de locuit al familiei.
Aprecierile mele se focalizează pe două dimensiuni ale noțiunii de casă;
Dimensiunea umană, ce cuprinde persoanele ce alcătuiesc familia, soți, părinți, copii. În primul rând aceștia trebuie să fie legați de Isus Cristos prin credință. Mai înainte de orice, trupul acestora trebuie să devină locuit, umplut, dedicat, supus, în slujba, la dispoziția Duhului Sfânt. Viața fizică, zilnică, socială, familială trebuie să fie în armonie cu prezența continuă a Domnului Isus Cristos. Persoanele al căror Cap este Isus Cristos, alcătuiesc Biserica Vie, implicată în slujirea de evangelizare, misiune, mărturie care îl onorează pe Dumnezeu.
Dimensiunea locativă, spațiul în care viețuiește familia, fiind disponibil ca loc de întâlnire al creștinilor care se adună ocazional pentru a dezvolta, promova și experimenta tot ce le cere Isus Cristos. Preocupare lor fiind aceea de a crește în cunoașterea Domnului Isus, în educația biblică, în Har, în maturitate. Biserica fiind alcătuită din mai multe familii, succesul și mărturia ei depinde implicit de consistența spiritual duhovnicească a tuturor familiilor ce o alcătuiesc.
Traseul spiritual al unei biserici locale depinde foarte mult de gradul de implicare al fiecărei familii și case în care se practică un creștinism autentic, care au făcut din locuințele lor un spații în care Isus Cristos se simte bine și își poate exersa acțiunile de binecuvântare.
Cum ne putem aprecia noi casele în care locuim ?
Se poate vorbi despre ”Biserica din casa noastă” ?
Ioan Rusu
RSS Feed