”Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: «Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom câştiga!» Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâne! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: «Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru»” (Iacov 4:13-15).
Oamenii pășesc în anul nou cu atitudini diferite. Una dintre ele este specifică persoanelor ce nu au o viață religioasă consacrată, sau cum se afirmă uneori ei sunt creștini nepracticanți. Atitudinea acestora se bazează doar pe propria voință, capacitate, abilitate, agendă.
Cei credincioși se deosebesc printr-o atitudine în cuprinsul căreia Dumnezeu are locul central. Cine se focalizează pe agenda lui Dumnezeu, va descoperi minunea că Dumnezeu se va focaliza pe bunăstarea lui.
Care dintre aceste două atitudini este mai profitabilă? În care dintre categoriile de creștini, nepracticanți respectiv practicanți ne aflăm?
Oricine găsește de bun sfatul de mai sus, poate să beneficieze de el acum la început de an.