Alegerea liderilor

”… Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece…” ( Exodul 18: 18-27).

Să conduci oamenii nu-i deloc ușor nici chiar atunci când este vorba despre poporul lui Dumnezeu, poate că uneori chiar atunci este mai dificil. Moise a fost un astfel de om căruia Dumnezeu i-a cerut să conducă poporul Lui. Este interesant și benefic sa aflam câteva detalii despre felul cum a ales Moise liderii:

• Moise nu a refuzat un sfat înțelept chiar dacă a venit de la un neevreu.

• A căutat oameni de calitate și profesioniști.

• A repartizat gradual povoara conducerii persoanelor care s-au calificat pentru aceasta.

• A împărțit poporul în grupuri funcționale astfel ca nimeni să nu rămână pe dinafară.

• A delegat responsabilități echilibrate fiecărui lider.

• Și-a păstrat pentru sine  doar ceea ce era necesar să facă el însuși.
  

Privind peste cei ce se numesc azi poporul lui Dumnezeu și la persoanele cu rol de conducere, vedem asemănări sau deosebiri ? Dacă s-ar pune problema să fiu ales lider pentru un anumit grup, aș fi compatibil? Am calitățile necesare? Îmi onorez responsabilitatea ce mi se cuvine ca să mi se poată încredința alta suplimentară? 

Biruința este în mâna celor ce aleg înțelept.

” …Atunci Moise i-a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi şi ieşi şi luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână...” (Exodul 17:8-16).  

Momentele de criză ne provoacă din toate punctele de vedere și ne constrâng să alegem un mod de acțiune. Moise și Iosua erau parte a echipei de conducere fiind responsabili de soarta poporului. Ce au ales ei ?
         Să rămână  uniți pentru a  înfrunta inamicul.

         Fiecare  și-au asumat o responsabilitate specifică.

         Au permis lui Dumnezeu să intervină.

         Au acționat în cadrul unei echipe.

         Au condus poporul în biruință.

Citind descrierea evenimentului  consemnată de Moise vedem ce mare similitudine există  cu evenimentele contemporane. Alegerile liderilor se răsfrâng asupra colectivității respective. Modul lor de acțiune este totuși un exemplu pentru creștini. Cum aleg să acționeze liderii Bisericii ?  Cât de responsabili sunt  în acțiunile lor ? Cât de mult se vede participarea lui Dumnezeu în acțiunile luate ? Bineînțeles că răspunsul se află în biruința ori înfrângerea pe care o trăim. Cât despre lideri, ei au o pildă din care pot învăța cum să conducă poporul în biruință !

Despre alegere

  ”…Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul…” (Geneza 13: 7-13).
Viața ne oferă multe situații prielnice alegerii, probabil că de aceea ne place să alegem, vrem să alegem, îi sfătuim pe cei din jur să aleagă,  etc. Într-o astfel de situație se afla și Lot, el a fost sfătuit de către unchiul lui să facă o alegere. Ce fel de alegere a făcut Lot?

         Separarea în locul continuității.
         Pacea prin despărțire în locul conviețuirii prin bună înțelegere.
         Călăuzit de ochi și nu de minte
         Lăcomind , egoist, toată valea Iordanului pentru el.
         Calea spre Sodoma și Gomora
        Viețuirea în mijlocul unor oameni ce au dezvoltat o cultură păcătoasă.

Continuând mai departe lectura Biblică descoperim un principiu șocant:        
                                        Viața este alcătuită din alegeri și consecințele lor !

Așadar fiecare dintre noi am putea învăța ceva din lecția pe care ne-o oferă exemplul lui Lot. Fie alegem asemenea lui, fie alegem să nu repetăm greșelile lui, alegerile ne aparțin iar viața pe care o trăim este fructul a ceea ce am ales.

Privilegiul de a ajuta

” Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”(Romani 12:13).

Pentru creștini acțiunea de a ajuta este un privilegiu pe care îl onorează cu toată responsabilitatea. Sau altfel spus, este un mod de viață normal pe care și-l exprimă față de semeni în general și mai ales față de membrii Bisericii, în special. Sfinții menționați în citatul de mai sus nu sunt cei din tablouri ori cei ce au trăit cândva,  nu, sfinții sunt persoanele care si-au dedicat viața Domnului și care promovează o viață curată, despărțită de orice formă a păcatului.  Ca om a oferi ajutor semenilor nu este ușor nici comod și uneori este costisitor. Cu toate acestea ajutorul se cere oferit în nevoi. Ajutorul și nevoia uneori se aleargă în jurul omului formând un adevărat vârtej. Am putea spune că în această privință ofertanții și beneficiarii lucrează mână în mână iar cineva consemnează ceea ce se întâmplă. Cel puțin așa înțeleg eu din următoarea afirmație; ”Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi”  (Evrei 6:10).
 Ocazii de a ajuta se gasesc permanent, creștinii cu determinare se bucură de fiecare privilegiu de a oferi ajutorul necesar la momentul potrivit. Sunt eu unul dintre ei?