”Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin” (Iuda 1:24f).

Toate activitățile au un început și un sfârșit, chiar și persoanele care le realizează pășesc încet spre un final al lor. Anii trec uneori fără să simțim și odată cu ei trecem și noi. Spre ce final ne îndreptăm ? Iuda își închie epistola sa adresată fraților de credință creionând un final spectaculos rezervat numai credincioșilor autentici. 
Protecția divină. Specific celui credincios este faptul că pe tot parcursul vieții și activității lui beneficiază din plin 
de autoritatea divină pe care o accesează în condiții explicit consemnate. 
Performanțele duhovnicești. Neprihănirea și bucuria abundentă nu fac parte din zestrea umană, ele devin realitate viabilă numai pentru oamenii care s-au alipit de Dumnezeu prin credința în Domnul Isus Cristos. Credința autentică formează climatul prielnic performanțelor Duhului Sfânt în persoana umană. 
Onestitate. Credința în sine înseamnă relație. Relațiile rezistă și se consolidează în timp, numai atunci când fiecare parte implicată aduce în folosința comună tot ce are ea. În cazul de față omul se pune pe sine iar Dumnezeu aduce de asemenea toată zestrea de care dispune. Ca efect al onestității celor două părți, credinciosul autentic recunoaște și își exprimă adeziunea lui slăvind pe Dumnezeu așa cum se cuvine. 
Finalul creionat de autorul epistolei, ne sugerează o perspectivă cu durată veșnică ce se deschide ca un final spectaculos și bine meritat pentru fiecare credincios autentic.

Ne putem preocupa de propriul nostru final, și bineînțeles ne putem întreba :

Cum va arăta finalul meu ?

"Dar voi, prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne” (Iuda 1:20-23).  

Creștini autentici au fost în fiecare generație, chiar dacă numărul lor a fost mic, ei și-au remarcat prezența și au făcut diferența în societate. 
Autorul epistolei a folosit un șir de verbe prin care exprimă cu precizie asumarea responsabilităților care la rândul lor alcătuiesc secretul autenticității vieții de credință. 
Zidiți-vă ! Atât personal cât și colectiv, creștinii sunt zidirea Domnului Isus Cristos. La rândul lor contribuie la zidirea întregii comunități prin intermediul credinței. Astfel devin o comunitate unită, puternică, biruitoare. 
Rugați-vă ! Rugăciune este forma de comunicare cu Dumnezeu la îndemâna fiecărui creștin. Adevărata rugăciune este atunci când cel ce se roagă are călăuzirea Duhului Sfânt. 
Țineți-vă. Subliniază perseverența, statornicia, seriozitatea, consecvența. Creștinul este o persoană activă, dinamică ce își onorează promisiunile. Există o parte ce revine omului în relația lui cu Isus Cristos. Creștinul care se respectă pe sine și își respectă Domnul, va fi statornic până la sfârșit. 
Așteptați. De obicei oamenii sunt grăbiți, aleargă, nu au timp, doresc totul acum ! Ei bine, creștinul știe să aștepte, Dumnezeu nu greșește, toate lucrurile își au timpul lor. Așteptarea cu încredere a devenit o virtute pe cale de dispariție. Se mai găsește doar la creștinii autentici. 
Mustrați. Disciplina creștină a devenit proverbială. Creștinii autentici respectă rânduielile Domnului în forma lor de organizare. Mustrarea este unealtă de lucru și disciplinare ce își face efectul oriunde se cere a fi întrebuințată. 
Căutați. Interesul pentru mântuirea oamenilor este prioritar, toate acțiunile creștinilor duc în această direcție. În felul acesta creștinii își duc la îndeplinire scopul și slujirea lor realizând mandatul ce le-a fost încredințat de Domnul Isus.

Ne regăsim și noi printre cei vizați de cuvintele scrise de Iuda ?