"Atentionari pertinente"

Dar voi, prea iubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei Sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul” (Iuda 1:17-19).



Chiar dacă este greu sau pare imposibil, creștinii autentici există. Ei sunt deliciul și bucuria lui Dumnezeu. Pentru ei Biblia este plină de atenționări menite să-i încurajeze. Dumnezeu cunoaște fiecare detaliu din viața oamenilor. 
Batjocoritorii, au fost și vor continua să existe. Ei dovedesc tuturor că nu sunt și nici nu-i interesează să devină creștini autentici. Sunt doar figuranți, piedici, povoară printre creștini. Plăcerea lor este să facă rău cât mai mult cu putință, să compromită, să batjocorească tot ce e sfânt. 
Nelegiuiții, sunt și ei prezenți, parazitând și murdărind în jur orice ating. Ei sunt promovatorii păcatului și atitudinilor ce atrag mânia lui Dumnezeu asupra lor. 
Dezbinătorii, se strecoară printre creștini căutând oportunități să sfâșie cât mai tare. Ei joacă fiecare carte, manipulează, mint, rănesc. Bucuria lor este să distrugă orice bucurie și pace din viața celorlalți. 
Robii propriilor dorințe, subjugați de pofte deșarte, goliți de orice conținut duhovnicesc, străini de valorile și demnitățile credinței, le place să se afișeze drept credincioși. 
Dumnezeu îi cunoaște bine pe fiecare în parte la fel cum știe și nevoile celor sinceri. De aceea vine în întâmpinarea acestora și le comunică atenționările de care au nevoie.

E bine să avem acces la toate aceste informații și să le folosim de fiecare dată când este nevoie.

Ioan R.

Atitudini nedemne ...

”Ei Sunt nişte cârtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig” (Iuda 1:16).  



În atenția cititorilor și pentru binele lor, autorul semnalează câteva atitudini nedemne ce intră în conflict cu demnitatea de creștin. Atitudinile scot în evidență adevăratul nostru caracter. Atitudinile confirmă sau infirmă adevăratul dacă o persoană este cu adevărat creștină. 
Cârtirea, nemulțumirea, poftele firești, trufia, lingușeala prin natura lor pot fi practicate numai de persoane care nu au experimentat ce înseamnă să fii creștin autentic. 
Ce putem noi înțelege din toate acestea ?

Ioan R. 

”Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.  Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinați;  nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,  ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi” (Iuda 1:10-15).

Pentru a sublinia grozăvia pedepsei, autorul își atenționează cititorii asupra situațiilor în care pedeapsa devine iminentă.
Ignoranța. Una dintre atitudinile ce atrag ca un magnet pedeapsa. Faptul că cineva alege să fie ignorant sau naiv, ori superficial, nu-l va exonera de responsabilitatea cunoașterii și respectării  celor mai elementare reguli creștine. Credința nu produce ignoranți ci responsabili. Cunoașterea este răsplătită pe când ignoranța pedepsită.
Modele greșite. Fiecare generație are modelele ei. Oamenii își aleg modelele pe care le consideră vrednice de urmat. Creștinii  procedează la fel. Cutremurător este atunci când aceștia urmează modele greșite precum cele ale lui Cain, Balaam, Core, … O astfel de abordare duce sigur la pedeapsă.
Minciună.  Pentru a ilustra manifestările ei, autorul folosește câteva metafore cu efect;  ”stânci ascunse, nori fără apă, pomi tomnatici fără rod, valuri înfuriate”. Oricât de bine și-ar ascunde minciuna, un astfel de om este doar un pseudo-creștin vrednic de compătimit.
Viitorul acestor persoane se îndreaptă lent da sigur spre ce le aparține,   ”lor le este păstrată negura întunericului pentru vecie”.

Înspre ce direcție duce drumul pe care îl urmăm?

Ioan R

Ipocriții  
” Totuşi oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile” (Iuda 1:8).  

Ipocrizia mascată a falsificatorilor, se bazează pe o serie de operațiuni care se manifestă într-o paletă largă de domenii:
Domeniul minții. Mintea fiecărei persoane produce opinii. Uneori opiniile devin atât de motivatoare încât ”ațâță” întreaga persoană în acțiuni concrete.  Când omul devine plin de sine, încântat de propriile idei, purtat pe aripile visărilor, și le expune ca venind din partea lui Dumnezeu, produc un efect dezastruos pentru oricine are naivitatea de al crede. În cazul de față, visările sunt folosite ca înlocuitor al ”Cuvântului viu și adevărat”. Din nefericire, acest specimen de lideri, coordonatori, formatori de opinie, sunt tot mai numeroși.
Domeniul fizic. Trupul fiecărei persoane are valoare. Toate mădularele trupului colaborează între ele pentru binele și confortul celui care îl deține. Prin urmare, omul este responsabil de felul în care se comportă cu propriul trup.  Limitele morale scrise  ori nescrise, se cer respectate tocmai pentru beneficiul personal. Valorile creștine vin în sprijinul omului și îl ajută să conserve în sine însuși tot ce este bine, sănătos, folositor trupului. Atunci când valorile creștine sunt îndepărtate, oamenii se comportă ca proprii lor dușmani. Trupul lor are de suferit, este expus la tot felul de excese, abuzuri, acțiuni distructive iremediabile. În limbajul autorului, acești ipocriți ”își pângăresc trupul”. Și acest fel de abordare poate fi văzut ca o realitate extinsă în societate.
Domeniul social.  Oamenii trăiesc în comunități  guvernate prin legi și practici menite să le consolideze viața socială. Ei bine, ipocrizia religioasă se propagă fulgerător în domeniul social, scoțând la suprafață persoane cu un comportament ostil, disprețuitori, batjocoritori.

Ipocrizia face probleme oriunde ar fi ea. Pe lângă faptul că este distructivă, ipocrizia nu este compatibilă sub nici o formă cu viața creștină.

Credința autentică, demască și eliberează de ipocrizie.

”Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos” (Iuda 1:4).  

Cunoscător și fin observator al comportamentului creștin, Iuda vine în întâmpinarea celor interesați ajutându-i să facă deosebire între adevăr și fals. Demascarea falsificatorilor se bazează pe câteva domenii majore ale vieții.
Neevlavioși. Lipsa evlaviei din conținutul vieții creștinului îl face pe individul în cauză să fie ușor, lipsit de greutatea duhovnicească caracteristică creștinismului autentic. Acest fel de persoane nu pot fi suspectate de lipsă de inteligență, sau capacitatea de exprimare. Din multe puncte de vedere, se bucură de aprecierea și respectul semenilor. Problema lor reală constă în faptul că sunt goi, lipsiți de adevăratele valori creștine, cu toate acestea se doresc a fi creștini, drept urmare s-au strecurat printre ei.
Distrugători. Obiectivul lor este să distrugă Harul lui Dumnezeu prin redefinirea termenilor și al valorilor, devenind partizani ai libertății depline, fără limite, și fără conștientizare păcatului. Acești pseudo-creștini trâmbițează toleranța, permisivitatea, îngăduința, libertatea de exprimare, libertatea individuală,  ecumenismul, sincretismul, etc.    Ce rezultă este de fapt exprimarea firească în totalitatea manifestărilor ei prin care se reduce la zero diferența dintre creștini și necreștini.
Anticriști. Acțiune falsificatorilor se concentrează împotriva Domnului Isus Cristos. Filosofia lor este negația. Prin negare încearcă să înlăture din conștiința celorlalți creștini realitatea persoanei, învățăturii, jertfei, lucrării prezente și viitoare a Domnului Isus Cristos. Din  categoria acestora sunt cei care au negat cu vehemență dumnezeirea, umanitatea, autoritatea, domnia, jertfirea, învierea, înălțarea, revenirea din nou a lui Cristos. 

Faptul că ei știu bine ce-i așteaptă, nu-i îngrozește cu nimic. Dimpotrivă sunt tot mai înverșunați în răspândirea confuziilor rătăcitoare.

Cine are urechi de auzit să audă, și cine are ochi de văzut să vadă !