”«Ce veţi face voi în ziua pedepsei, şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi?»«La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?»” (Isaia 10:3).
Oamenii caută mereu să fie independenți, pentru aceasta adună bogății cât mai multe. Își asigură bunurile, viața, proprietățile. Cei cu dare de mână se înconjoară cu un număr suficient de servitori și paznici care să îi țină la distanță de primejdii. Relațiile lor sunt un cerc mic de prietenie care se aprobă reciproc. Chiar și oamenii mai puțin bogați nutresc gânduri de independență, bunăstare și tihnă.
Pentru oameni în general, întrebarea de mai sus are diferite conotații. De pildă, unii o pot ignora, din lipsă de semnificație, alții pur și simplu nu-i acordă atenție din necredință. Sau poate alte persoane se amuză, considerând-o o glumă. Pot fi și persoane indignate, amenințate chiar, la auzul acestei întrebări.
Totuși, acordându-i probabilitatea de unu la mie, pentru a fi reală, ce răspuns personal îi putem da?
În ce mă privește, nu mă regăsesc în grupul scepticilor, deci cred și am certitudinea că cel ce îmi aude strigătul de ajutor, și care mi-l poate oferi este Dumnezeu. Banii, bogățiile, proprietățile deseori chiar semenii nu au urechi să audă strigătul meu. Împărtășesc afirmațiile psalmistului care spune; ”Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul” (Psalmi 121:2).
Consider că este bine si va incurajez să fugim după ajutor la Domnul cu mult înainte de a veni ziua aceea pe care nu o putem evita.