Lupta pentru Credința autentică  

 ”Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (Iuda 1:3).

Valoarea lucrurilor autentice și unice, au atras totdeauna interesul falsificatorilor lacomi să obțină bogății fabuloase de pe urma naivilor dornici să dețină și ai respectivele lucruri.
Iuda prin cuvintele sale se referă cu exactitate la ”valoarea credinței autentice” deoarece numai prin ea omul beneficiază de mântuirea oferită de către Isus  Cristos.
Satan și colaboratorii lui s-au specializat în lucrarea de intoxicare a oamenilor făcând tot ce le stă în putință să-i împiedice de a ajunge la mântuire. Au scos pe piață o sumedenie de teorii, ipoteze, teologii, credințe false, determinându-i pe cei ce le ascultă să le  accepte  ca realitate.
Din acest motiv, creștinii sunt puși în fața unui conflict, ei trebuie să lupte pentru a deține, respecta, promova credința autentică primită de la Isus Cristos. Lupta aceasta nu se duce cu arme fizice exterminând adversarii, respectiv sabie.
Creștinul are de dus:
 Lupta cercetării. Documentele scrise, informațiile referitoare la credință se cer verificate cu toată atenția. În decursul istoriei s-au adunat o sumedenie de astfel de documente și cele mai multe pretind a fi autentice. Zilnic numărul acestora crește.
În acest domeniu cel mai autentic document existent s-a dovedit a fi Biblia. Cercetarea atentă a Bibliei este o adevărată luptă, creștinul este chemat să fie biruitor ! Are resursele necesare.
Lupta verificării. Actul credinței impune verificare. Credința se deosebește de credulitate care acceptă totul. Atunci când o sumedenie de informații ne îmbie să le dăm crezare, ceva nu este în regulă. Avantajul creștinului de a deține Biblia, îl responsabilizează să o folosească pentru verificarea tuturor informațiilor cu care intră în contact. Nimeni nu deține mai mult adevăr, putere, Duh Sfânt decât Biblia.
Lupta asumării. Credința se bazează tocmai pe asumarea celor auzite. Mântuirea referitoare la repercusiunile  păcatelor este realizată de către Isus Cristos, Mântuitorul. Prin actul credinței în tot ceea ce este Isus, omul întră în această realitate a mântuirii ce se află numai în prezenta Domnului Isus Cristos. În această ipostază, mântuitul și Mântuitorul devin una, sunt imposibil de despărțit și imposibil de neobservat. Câtă vreme omul rămâne în Cristos, și numai în El, are mântuirea, atunci când decide unilateral să iasă din Cristos prin diferite forme, nu mai are mântuire.
Lupta deciziei. În contextul social, cultural, istoric, religios, etc. creștinul este confruntat cu situații multiple de a decide.  Uneori deciziile se cer luat sub presiunile ce vin tocmai din contextul situației. Nici măcar în timpul cât Isus Cristos era pe pământ nu a fost ușor ca oamenii să decidă a-l crede și a-l urma fără repercusiuni sociale și religioase.  Azi este cel puțin la fel dacă nu chiar mai greu.
Cine dorește cu adevărat să fie mântuit, va avea de luptat. Lupta se cere dată în sfera credinței, nu orice credință, ci pentru ”credința dată sfinților o dată pentru totdeauna” !

Cu ce fel de luptă sunt confruntați oamenii de azi care se pretind a fi creștini ?
Credința autentică se dobândește prin luptă.
Deci, biruință !


I.rusu

”Iuda, rob al lui Isus Hristos, şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, care Sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl, şi păstraţi pentru Isus Hristos:  îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite” (Iuda 1:1f).  

Iuda prin cele scrise, este mereu contemporan. Cititorii pot observa detalii referitoare la profilul creștinului ce conține câteva elemente specifice.
1 Chemare.  La începutul fiecărei realizări în viață, există o chemare fie interioară fie exterioară. Cine răspunde chemării și rămâne consecvent acesteia, va realiza performanțe remarcabile. Calitatea vieții creștine cu diagrama ei spectaculoasă, își au originea în răspunsul la chemarea specială pe care Dumnezeu o adresează fiecărei persoane .
2 Iubire. Iubirea lui Dumnezeu, stă la baza chemării, însă după ce omul răspunde afirmativ acestei chemări, are oportunitatea să descopere consistența, valoarea, bogăția uimitoarei și unice iubirii a lui Dumnezeu. Mai mult, în timp creștinul va descoperi efectul mereu proaspăt și inspirator din care își alimentează determinarea necesare vieții de credință la standardele duhovnicești.
3 Păstrare. Acest aspect arată seriozitatea și profunzimea implicării lui Dumnezeu în colaborarea directă cu persoana în cauză de a duce la bun sfârșit lucrarea de mântuire începută odată cu răspunsul dat de om chemării care i-a fost adresată. Prezentul și viitorul creștinului sunt de acum strâns legate de persoana Domnului Isus Cristos.
Așadar avem în față creionat profilul creștinului contemporan cu Iuda, un lider al Bisericii Primare. Rămâne de văzut în ce măsură acest profil mai este de actualitate printre creștinii contemporani.
Oricum, avem în fața noastă un puternic motiv pentru autoevaluare în ce privește autenticitatea vieții noastre de credință.

O evaluare pertinentă, ne va conduce la cele mai reale și benefice decizii.

Ioan R.

”V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).  

Ingredientul  necesar echilibrului vieții, poartă numele de ”Pace” ! Nu orice fel de pace, ci pacea cu majusculă, deoarece aceasta nu se găsește oriunde și nici oricând.
Contextul versetului citat dezvălui originea acestui fel de pace.
Pacea vine din Cristos, și poate fi experimentată și consumată în Cristos.
Tot ce este în afară de Cristos sunt surse și condiții ale necazurilor, îngrijorărilor, crizelor, a problemelor de tot felul.
Accesul omului în teritoriul ”Păcii” se realizează atunci când persoana în cauză se implică nu doar printr-o credință rațională ci și prin voința necesară.
O astfel de ”Pace” echilibrată, profundă, dinamică, se comportă asemenea unei bărci cu motor ce își croiește drumul dorit pe valurile apei. Este de nebiruit pentru că ea însăși este puterea ce domină.

Călătorului dintr-o astfel de ambarcațiune îi poate fi adresată  urarea:
Drum bun !

Ioan R.