”Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta, şi ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic” (Filimon 1:21).

Acțiunile fiecărei persoane se bazează pe ceva. Apostolul Pavel folosește sinonimul bizuit în scrisoarea adresată lui Filimon.
Bizuit pe  cunoaștere.
La baza oricăror acțiuni se află un anumit grad de cunoaștere.  Cu cât cunoștințele sunt mai temeinice, cu atât încredințările ori deciziile sunt mai întemeiate. O cunoaștere adecvată a Bibliei, credinței, Duhului Sfânt, conduce mai apoi la o cunoaștere a fraților și a relațiilor ce trebuie să existe între ei. Comunicarea dintre creștini este percepută tot la nivelul cunoașterii pe care îl are fiecare.
Bizuit pe ascultare.
Ascultarea de tot ce este bine și demn, ca venind din partea lui Dumnezeu, se alimentează direct din cunoașterea despre care s-a făcut vorbire anterior.  Pentru creștini ascultarea de Cuvânt, nu era facultativă, opțională sau ocazională, ci dimpotrivă, era imperativă și continuă. Modul de ascultare valideaza credința pe care o mărturiseau creștinii. Eu susțin că și azi este la fel.
Bizuit pe fapte.
Faptele sun fructul cunoașterii și al ascultării.  Faptele au la temelia lor exercițiul actului creștin constând în elemente măsurabile de către toți cei ce privesc.  Acolo unde vorbele nu se aud, faptele se văd și vorbesc mai tare decât cuvintele.
Relația creștinilor din acele timpuri se bizuia pe cunoaștere, ascultare și fapte.
Se poate spune de către creștinii de azi că relațiile și-au păstrat aceeași temelie ?

Ioan R.

 

 

”Dacă mă socoteşti, deci, ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi.  Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.  Eu, Pavel „voi plăti” (Filimon1:17-19).  

Se pare că textul subliniază ceva special în relația dintre frați.
Calitatea de frați în Cristos Domnul este reglementată și explicată prin cuvintele Bibliei, fapt ce ne aduce în poziție de egalitate ca unii care suntem născuți prin același Duh Sfânt. Creștinii pot spune că toți sunt frați.
Prietenia este o legătură mai specială în cadrul aceleași frățietăți. Aici este loc să vorbim despre pasiuni, preocupări, opinii, maturitate, încredere, respect și altele asemenea.
Prietenii se sprijină reciproc fără suspiciuni sau tot felul de interpretări, își asumă riscul și își plătesc cinstit datoriile.
Mă întreb foarte serios, dacă toți cei ce-și zic frați de credință ar fi cu adevărat prieteni,  cum ar fi ?

Pe cine consideram prieteni și de ce ?

Ioan R.
 

 ”Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,  dar nu ca pe un rob, ci mult mai pe sus decât pe un rob: ca pe un frate prea iubit, mai ales de mine, şi cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!” (Filimon 1:15f).

Curioase, diferite și multiple sunt relațiile sociale mai ales când se combină cu relațiile economice. Opinia majoritară susține că relațiile de familie sunt mai puternice și mai durabile decât cele sociale. O consider un punct de vedere ce poate fi întâlnit pe alocuri, în anumite perioade de timp.
Relația mult mai durabilă este cea de frați în Cristos Domnul. Elementele pe care se bazează o astfel de relație are la temelie resursele, natura, puterea și Dumnezeu prin implicarea directă a Duhului Sfânt.
Despărțirea vremelnică, indiferent de cauze, devine înlocuită cu apropierea veșnică.
Relația de rob devine înlocuită cu alta mai presus, aceea de frate.
Ura, supărarea, nemulțumirea devin înlocuite cu relația de iubire nu doar la nivelul naturii umane ci și la nivel duhovnicesc.

Uite așa Onisim și Filimon, au devenit frați pentru veșnicie.
Abia aștept să ajung și eu alături de ei în cer să facem cunoștință !

Ioan R.

 

”Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru Onisim,  care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie” (Filimon 1:10f). 
Pare ciudat să auzi despre o anumită persoană ca s-a născut a doua oară.
Ceva foarte important trebuie să se întâmple atunci.  Persoana în cauză realizează evenimentul și procedează la asumarea responsabilității unei vieți altfel decât până atunci.
Onisim a experimentat o astfel de situație, descrierea o face altă persoană, fapt ce dă credibilitate transformării ce a avut loc în viață.
Prima naștere.
Naturală, din părinți obișnuiți ce se aflau undeva în fluxul societății date. Robi pe moșia unui bogat, ce nu însemna totdeauna o viață rea, mai degrabă modestă, limitată de granițele moșiei, slujbei, statutului social, viitorului permis de stăpân.
Din cauze insuficient prezentate, Onisim s-a dovedit a fi nefolositor.  A decis să dezerteze purtat de iluzia libertății și viitorului mai bun. La Roma, Onisim avea un spațiu mai larg dar același statut. Un rob nefolositor. Fără stăpân de fapt, fără slujbă, fără viitor, fără ocrotire, fără lege.
Întâlnirea cu apostolul Pavel îl conduce la un stadiu nou și unic al vieții.
A doua naștere.
Supranaturală. Expus Evangheliei propovăduite, exemplului personal, prezenței Duhului Sfânt, Onisim devine un alt fel de om.
Conștient, responsabil, duhovnicesc, transformat, folositor.
O dată cu schimbarea Stăpânului s-au transformat toate, granița, slujirea, libertatea, viitorul, opinia, perspectiva, scopul, ținta.
… născut în lanțuri pentru libertate … Așa da schimbare, din nefolositor în folositor …
Nimeni nu poate fi ceva ori cumva înainte de a fi născut.  Elementele ce dau compatibilitatea se primesc totdeauna prin naștere.
Cine se regăsește în această descriere ?

Ioan R.

 

”… cu toate că am toată slobozenia în Cristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci,  vreau mai de grabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, …” (Filimon 1:8f).  

Cuvintele de mai sus în formularea aleasă de apostolul Pavel, mă duce cu gândul la una dintre formulele muzicii numite trio.
Slobozenie
Persoana care deține toată slobozenia, adică, libertatea, autoritatea, decizia poate fi numită un adevărat lider sau poate un despot autentic, să nu zic dictator. Tonul ridicat cu vorbă răspicată,  gesturi ferme și priviri arzătoare completează  profilul.
Apostolul Pavel a decis să abordeze exact opusul acestei posibilități deoarece deținea ”toată slobozenia în Cristos”
Rugăminte
Când omul atinge libertatea în Cristos prin credință, experimentează minunea transformării poruncii în rugăminte. De fapt această performanță scoate la iveală realitatea transformării de natură, caracter, personalitate.  Tonul, vorba și gesturile conțin de acum elemente dumnezeiești ce dau relațiilor interumane  valențe noi.
Dragoste
Creștinii sunt ușor de recunoscut din pricina Dragostei ce le călăuzește toate acțiunilor. Dragostea estre de fapt și scopul vieții. Chiar și litigiile inerente, ce apar uneori între diferite persoane  sunt tratate cu maximă responsabilitate în dragoste.
Da, trio-ul ”s.r.d.” poate fi invitatul fiecărui creștin. Muzica exprimată atinge perfecțiunea, mesajul, melodia, ritmul și acompaniamentul transformă oamenii problemă în creștini soluție.
Cine are urechi …. ascultă și împlinește ……..

 Ioan R.