Minunea învierii a surprins omenirea în starea de fapt a momentului. Fiecare persoană își urma cursul vieții conform preocupărilor personale.
Au fost persoane pentru care Isus Cristos a rămas prioritatea preocupărilor lor chiar  după răstignirea și îngroparea Sa. 
Cea dintâi persoană amintită pe nume este Maria Magdalina. Comportamentul acesteia iese în evidență prin câteva detalii notabile

1. O puternică dorință pentru Isus Cristos,  

Ioan 20:1  În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; 
dis de dimineață îl caută pe Isus.
simțea nevoia  să fie recunoscătoare pentru tot ce Isus a făcut, chiar dacă El fusese răstignit, îngropat,  o piatră uriașă era la intrarea mormântului, și o strajă de soldați stăteau de pază.
-ce fac eu în zorii dimineții?
-cât de puternică este atracția mea pentru Isus?
-cât timp rezist departe de Domnul meu?

2    O puternică dorință să-și clarifice situația existenței lui Isus
2  A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.”
- abordează pe cei mai competenți în domeniu. 
    Petru și Ioan, erau stâlpi ai urmașilor lui Isus, deprinși să cerceteze lucrurile mai  înainte de a vorbi.
-aceștia caută mai întâi să se edifice asupra realității, 
Ioan 20:6-9  Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt, şi a văzut fîşiile de pânză jos. 7  Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fîşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. 8  Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut. 9  Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.
Credința merge înaintea priceperii. Ce a spus Isus rămâne realitate ce nu poate fi clătinată de nivelul inteligenței omenești.

3     Perseverență până la capăt.
Ioan 20:15  „Femeie” i-a zis Isus „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” 
Succesul este de partea celui ce nu se dă bătut, nu îl sperie ora devreme, nici obstacolele, nici lipsa de răspuns al celor din jur, nici singurătatea, nici propriile lacrimi. Cel ce știe bine ce vrea perseverează în căutări cu credință până la capăt.  Maria îl voia pe Isus, chiar și mort, „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” 
Momentul revederi cu Isus este superb 16  Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors, şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!” adică: „Învăţătorule!”
Faptul că mai apoi 18  Maria Magdalina s-a dus, şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, şi că i-a spus aceste lucruri. Este consecința preocupărilor  . 
Odată ce cunoaștem aceste lucruri, cum ne va găsi pe noi ziua de azi când comemorăm învierea Domnului Isus ?
Îmi doresc să fim la fel ca Maria Magdalina, să avem acea dorință puternică pentru Isus, cu pasiune și perseverență. 
În felul acesta gândesc eu, vom avea parte și folos, de învierea Domnului Isus Cristos.
Atunci și noi devenim vestitori ai învierii Domnului Isus.

Deoarece Biblia o  prezintă; componentă a vieții,  parte a soluției, disciplină personală, atribut al credinciosului, liant al relațiilor, factor cauzator.

Din pricina multiplelor beneficii; echilibru fizic, emoțional, sufletesc, sănătate, stimulator relațional pe verticală și orizontală, influențează starea de bine.
Când auzim aceste cuvinte avem în auzul nostru și în fața ochilor noștri   o veste bună ce rezonează cu nevoile noastre zilnice. Fiecare în dreptul nostru căutăm zilnic soluțiile cele mai favorabile  de îndeplinire a responsabilităților aferente.
La auzul cuvântului beneficii, mintea și inima percep și transmit  semnale ce trezesc interes.
Mulțumirea în sine este beneficiu, ea produce multe alte beneficii colaterale, adică lucrează numai pentru binele omului.
La rândul lui omul care se respectă pe sine și își dorește binele, va alege să se alăture mulțumirii în toate formele posibile.
 
Din pricina multiplelor asocieri;

• Intelectual se asociază cu rațiunea, mintea, felul de a gândi.

 Mulțumirea  este amprentată de înțelepciune și nu de oricare, ci de înțelepciunea dumnezeiască ce se pogoară din Dumnezeu, care deschide omului mintea dându-i capacitatea să priceapă viața în perspectiva acesteia. Când mintea omului raționează cu această înțelepciune, atunci se vede corect  importanța mulțumirii, se vede mai clar zona ei de influență, se înțelege adevărata ei valoare. Mulțumirea se plimbă la braț cu înțelepciunea, pășesc pe același drum, trag împreună în același jug urmărind același scop, binele omului. Biblia este cuvântul scris inspirat de Duhul Sfânt, scriitorii fiind  oameni cu   înțelepciunea lui Dumnezeu, care au tratat mulțumirea ca o componentă a acestei înțelepciuni divine. Deci pentru a deține această mulțumire omul are nevoie să își lase  propria minte aliniată la înțelepciunea de sus.

• Emoțional se asociază cu inima, bucurie, fericire, dorințe.

Mulțumirea despre care se vorbește în Biblie se asociază cu inima, centrul emoțional al omului. Emoțiile inimii devin un buchet frumos, multicolor  unit ce stă strâns legat cu brațele mulțumirii. Emoțiile  mulțumirii vin împreună cu  fiorii bucuriei,  adierile fericirii, mângâierile    plăcerii,  calmul înțelegerii. Miresmele acestora contopindu-se produc parfumul ce se cheamă ”bună dispoziție.”  (Imaginea Matei 5 fericirile.)

• Religios,  se asociază cu credința, încredere, recunoștința,

Fiecare persoană are în componența sa o dimensiune a credinței pe care o focalizează asupra unei ținte sau o distribuie într-o paletă mai largă către mai multe obiective. Omenirea se grupează  religios după compatibilitățile credinței lor.
Creștinii se numesc așa deoarece și-au focalizat toată credința lor asupra Sfintei Treimi, Dumnezeu Tată, Fiul, Duhul Sfânt. Această credință produce încrederea care la rândul ei se manifestă în mulțumire. Această mulțumire încadrată de credință devine parte a vieții în toate circumstanțele deoarece creștinul nu depinde de circumstanțele care se schimbă ci de Cristos care nu se schimbă. (Imagine din Mat.7  casa zidită pe stâncă sau pe nisip.)  

• Duhovnicesc; se asociază cu duhul omului, pace, stăpânire de sine, împlinire, cumpătare

Deoarece omul a primit la creație ”suflarea de viață” din Dumnezeu, starea de mulțumire se asociază cu duhul omului. Oamenii vorbesc deseori despre omul din interior, frumusețea, bunătatea, valoarea acestuia care primează în fața trupului fizic.  Aici se întâlnește un duh firesc, natural, ce susține ființa umană în parametri ei firești, carnali, primari, sau întâlnim un duh educat, prelucrat, influențat de Duhul Sfânt care-l readuce pe om la standardul inițial.
Apostolul Petru are o descriere minunată în acest sens,  ... omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3:4).
Mulțumirea prin asocierea cu Duhul Sfânt primește consistență sfântă deoarece roada acestuia este de acum implicată total în manifestarea ei. Mulțumirea devine astfel parte a caracterului, o adevărată comoară de mare valoare.   
 
Din pricina practicabilității ei
Isus a trăit exemplar mulțumirea
Căutând exemple referitoare la persoane ce au practicat mulțumirea, Isus Cristos deține locul întâi. Din tot ce găsim redat în Biblie, prin toate etapele vieții și ale slujirii Sale, Isus Cristos a prezentat cu demnitate mulțumirea. Orice argument în defavoarea mulțumirii nu rezistă în fața Domnului Isus. Prin exemplul Său, arată oamenilor cum să se raporteze la detaliile vieții astfel încât să rămână ancorați în mulțumire.    
Biblia învață o mulțumire constantă și imperativă
În deosebi creștinii, respectiv Biserica Domnului Isus răspândită în diferite localități, era chemată să practice o mulțumire constantă și continuă, fapt ce îi antrena la un exercițiu zilnic al mulțumirii. Determinarea  creștinului pentru practicarea mulțumirii este susținută de poziția pe care o are el în Isus Cristos. Coloseni 3:17  Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. Desigur, oamenii pot argumenta în fel și chip, din perspectiva firească, aici e vorba de mulțumire în perspectivă duhovnicească, din realitatea omului născut din nou, așezat în Domnul Isus Cristos ca un mădular viu, sănătos, activ în Trup.  
Credinciosul exersează mulțumirea în contextul vieții ca pe un un imperativ. Este normalul vieții creștine care nu se teoretizează, nici nu se negociază, nici nu se porționează, ci se trăiește în totalitate și dependență de Isus Cristos.
 
Din pricina  ”cauzalităților”  multiple și reciproce
 În timpul acordat cercetării subiectului  mulțumire, am observat cum aceasta devine cauză a multor lucruri bune din viața omului.
Mulțumirea cauzează sănătate. Se știe azi că lipsa mulțumirii îmbolnăvește ființa umană, atât trupește  cât și sufletește.
În psihologie se vorbește mult despre felul în care mulțumirea influențează sănătatea.
”Dr. Robert A. Emmons, profesor de psihologie la Universitatea din California-Davis este de părere că recunoștința este un bun medicament. Studiile clinice au demonstrat că practicarea recunoștinței are un impact puternic asupra sănătății, iar efectele pozitive sunt de lungă durată:
– scade tensiunea arterială
– îmbunătățește funcția sistemului imunitar
– crește dispoziția de mișcare și exerciții fizice
– îmbunătățește obiceiurile alimentare
– reduce predispoziția pentru fumat, alcool și abuz de medicamente”
 
Mulțumirea cauzează bucurie. De fapt între ele este o relație de  cauzalitate reciprocă. Se știe bine din experiența practică că aceste două vin împreună. În momentele de bucurie omul este și mulțumit după cum în momentele de mulțumire omul este fericit. Din acest punct de vedere vine întrebarea, care este prima?  Oricare ar fi, reciprocitatea lor îl răsplătește pe om cu o stare de bine relaxantă.
 
Mulțumire – disciplină, cauzalitate reciprocă. În fapt mulțumirea este strâns legată de ceea ce înseamnă disciplină. Mulțumirea se învață. Educația este disciplină aplicată ce își binecuvântează învățăcei cu  mulțumire. Cu cât o persoană este mai disciplinată, cu atât devine mai capabilă să își exprime mulțumirea atât față de sine cât și social. Mulțumirea însoțită de disciplina necesară favorizează relațiile sănătoase construite pe principii compatibile. Mulțumirea și disciplina supraviețuiesc circumstanțelor nefavorabile. 

Mulțumire – credincioșie, cauzalitate reciprocă cu precădere în sfera religioasă. Credincioșie înseamnă credință aplicată consecvent independent de circumstanțe. Creștinul deține arta mulțumirii permanente  deoarece este legat de Dumnezeu prin credință. Creștinul de vreme bună  etalează mulțumire  cât timp îi este bine. La schimbarea vremurilor nu mai are ce etala deoarece îi lipsește credincioșia.

Mulțumire – rugăciune, o persoană mulțumită își găsește suficiente cuvinte pentru a se ruga într-o paletă largă de exprimare. Pentru el rugăciunea de laudă, mijlocire, cerere, recunoștință, mulțumire este o plăcere, este felul lui de conversație cu Dumnezeu. Și aici se observă acea relație de reciprocitate. Persoana mulțumită este mult mai rugați-vă  decât cea nemulțumită al cărei orizont se limitează doar la cereri.  Acțiunea rugăciunii nu poate fi confundată cu cerșitoria deoarece este mult mai extinsă ca exprimare și mult mai nobilă în scop, cu efect mult mai valoros.
 
Cum să devii o persoană mulțumitoare și plină de recunoștință
​ Meditează la următoarele aspecte și negreșit te vei umple de recunoștință față de nenumăratele daruri pe care ni le oferă Dumnezeu în mod gratuit: Respirăm, putem să ne mișcăm și să iubim. Organismul nostru este o mașinărie perfectă, impresionantă: picioarele noastre pot urca munți, iar brațele noastre pot cuprinde persoanele pe care le iubim. Dacă mănânci 3 mese pe zi, înseamnă că într-un an mănânci circa 1.000 de mese. Gândește-te că sunt o mulțime de oameni săraci care nu gustă decât puțină pâine și apă. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru hrană și oferă din puținul tău și celui sărman. Oprește-te din traficul intens al minții, așază-te pe marginea vieții și privește în jur, în mod obiectiv. Vei vedea cât de frumoasă este natura și viața în întregul ei și vei reuși să te detașezi de prolemele tale. Fiecare zi ne oferă 24 de ore noi, curate, care pot fi umplute cu o mulțime de fapte bune și activități plăcute. Acordă mai multă atenție celor din jur. cu cât te vei gândi mai mult la ceilalți și mai puțin la problemele tale sigur te vei elibera de nemulțumire, de depresie și alte stări negative. Adu-ți aminte de persoanele dragi care nu mai sunt și cugetă la scurtimea vieții noastre pe pământ. Nu îți permite să pierzi vremea cu lucruri lipsite de profunzime și de valoare. Zâmbește celor pe care îi întâlnești. Spune-le cuvinte frumoase, arată-le dragostea și prețuirea ta și sufletul tău se va umple de bucurie și de pace. Nu te costă nimic să fii bun și iubitor, poate doar egoismul care ne împiedică să vedem lumea într-o lumină pozitivă și pe oameni ca fiind aproapele nostru, iar nu dușmanii noștri.