• Acasa
  • Publicatii
  • Media
    • Prezentari Video (ppt).
    • Predici Audio
    • Album Foto
    • Album Video
  • Meditatii Biblice
  • Contact

Vestea Invierii

4/26/2020

0 Comments

 
Minunea învierii a surprins omenirea în starea de fapt a momentului. Fiecare persoană își urma cursul vieții conform preocupărilor personale.
Au fost persoane pentru care Isus Cristos a rămas prioritatea preocupărilor lor chiar  după răstignirea și îngroparea Sa. 
Cea dintâi persoană amintită pe nume este Maria Magdalina. Comportamentul acesteia iese în evidență prin câteva detalii notabile
  1. O puternică dorință pentru Isus Cristos,  
Ioan 20:1  În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; 
dis de dimineață îl caută pe Isus.
simțea nevoia  să fie recunoscătoare pentru tot ce Isus a făcut, chiar dacă El fusese răstignit, îngropat,  o piatră uriașă era la intrarea mormântului, și o strajă de soldați stăteau de pază.
-ce fac eu în zorii dimineții?
-cât de puternică este atracția mea pentru Isus?
-cât timp rezist departe de Domnul meu?

2    O puternică dorință să-și clarifice situația existenței lui Isus
2  A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.”
- abordează pe cei mai competenți în domeniu. 
    Petru și Ioan, erau stâlpi ai urmașilor lui Isus, deprinși să cerceteze lucrurile mai  înainte de a vorbi.
-aceștia caută mai întâi să se edifice asupra realității, 
Ioan 20:6-9  Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt, şi a văzut fîşiile de pânză jos. 7  Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fîşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. 8  Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut. 9  Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi.
Credința merge înaintea priceperii. Ce a spus Isus rămâne realitate ce nu poate fi clătinată de nivelul inteligenței omenești.

3     Perseverență până la capăt.
Ioan 20:15  „Femeie” i-a zis Isus „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” 
Succesul este de partea celui ce nu se dă bătut, nu îl sperie ora devreme, nici obstacolele, nici lipsa de răspuns al celor din jur, nici singurătatea, nici propriile lacrimi. Cel ce știe bine ce vrea perseverează în căutări cu credință până la capăt.  Maria îl voia pe Isus, chiar și mort, „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” 
Momentul revederi cu Isus este superb 16  Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors, şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!” adică: „Învăţătorule!”
Faptul că mai apoi 18  Maria Magdalina s-a dus, şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, şi că i-a spus aceste lucruri. Este consecința preocupărilor  . 
Odată ce cunoaștem aceste lucruri, cum ne va găsi pe noi ziua de azi când comemorăm învierea Domnului Isus ?
Îmi doresc să fim la fel ca Maria Magdalina, să avem acea dorință puternică pentru Isus, cu pasiune și perseverență. 
În felul acesta gândesc eu, vom avea parte și folos, de învierea Domnului Isus Cristos.
Atunci și noi devenim vestitori ai învierii Domnului Isus.

0 Comments

Pace vouă

4/18/2020

0 Comments

 
 Ioan 20:19  În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!” 

Emoțional (inima)
Inima ucenicilor era sub impactul evenimentelor  petrecute. Fiecare își trăia la maxim propria emoție tulburătoare. Nevoia lor urgentă era de liniștire. Isus s-a arătat acolo tocmai să le  împlinească această nevoie. Pacea este medicamentul ce temperează emoțional, liniștește, dă confort, produce starea de bine. 

Rațional (mintea)
 Mintea ucenicilor se afla într-o mare dilemă. Întrebarea Mariei, apoi vizita lui Petru și Ioan la mormânt unde au văzut veșmintele lui Isus dar trupul lui nu era acolo i-a dus într-un blocaj al minții, nu puteau pricepe ce se întâmplă. La nivelul minții trăiau acea tulburare ce nu le permitea să unească toate informațiile de până atunci într-un fir logic. Nevoia lor era de ceva care să limpezească mintea, Isus a mers  acolo ducându-le PACE. Pacea este medicamentul care liniștește mintea, și relaxează tot trupul.

Relațional (colectiv) 
Între ucenici  se manifestau ușoare convulsii, unitatea lor se șubrezea, Luca și Cleopa călătoreau spre Emaus, Toma lipsea,  se înfiripa neîncredere, teamă, nesiguranță. Cel care-i ocrotise și-i ținu-se uniți, nu mai era cu ei, ce puteau face? Și-au încuiat bine ușile. 
Isus trece de ușile încuiate, apare în mijlocul ucenicilor, ei îl privesc uimiți, iar El simplu și  detașat, le spune; pace vouă.
Pacea este medicamentul ce vindecă relațiile. Pentru relații trainice, este nevoie de pace trainică. Pacea vine de la Isus Cristos, El este pacea urmașilor Săi, ei vor putea trăi în pace doar  când Isus Cristos este prezent în mijlocul lor și în fiecare individ în parte.

Spiritual (duhovnicesc)
între Isus și urmașii Săi poate fi dezvoltată numai o relație bazată pe credință. În puținele zile când au fost despărțiți de obiectul credinței lor, de Isus,  i-au copleșit stresul, tot felul de îngrijorări i-au zdruncinat din toate privințele. Pasiunea, dedicarea, entuziasmul  pentru Isus atât de vii altădată, acum erau umbrite de îndoială și un vânt de necredință plutea peste ei. 

Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. 
Pacea influențează credința. Revederea lui Isus, cu semnele răstignirii, le-a spulberat îndoiala, credința lor s-a reaprins. S-a înviorat, aducând cu ea bucuria. a devenit totul ca altădată.

Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul. 
Fără pace nu poate fi sărbătoare
Cel dintâi beneficiu al Învierii Domnului Isus pentru urmașii săi a fost PACEA.  
 

Astăzi este la fel. Uimitor de mare este asemănarea de azi cu zilele de atunci. Fiecare suntem închiși în casele noastre, numai Isus ce Viu poate trece de ușa încuiată, de El avem cea mai mare nevoie. Pacea Lui este soluția pentru noi.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru PACE, și mă rog să  o toarne peste:
- inima  noastră să ne vindece emoțional
- mintea noastră să ne vindece  rațional
- duhul nostru, să ne vindece spiritual, cu o credință vie 
- colectiv peste Biserica Sa să ne vindece  relațional

În felul acesta ne vom putea bucura având continuu o sărbătoare sfântă cu Isus cel viu în mijlocul nostru.

Sărbători binecuvântate tuturor !

0 Comments

Ziua Răstignirii

4/10/2020

0 Comments

 
Ioan 18; 19

Vinerea mare, o zi năucă, un cui în talpa istoriei, o zi a marilor frământări,  o zi fără de care mântuirea nu era posibilă.
Creatura se ridică împotriva creatorului, întunericul  acuză lumina, minciuna atacă adevărul, ura calcă în picioare iubirea, religia s-a amestecat cu politica, demnitatea a fost îngenunchiată de ticăloșie.

A fost ziua în care noaptea minții a cucerit străzile Ierusalimului. Ziua în care răul a atins apogeul, imaginându-și că este biruitor, după ce a pângărit mintea și cugetul omenirii. 
Ierusalimul a devenit asemenea unui cuib de viespii agitat,  ce zburau haotic purtându-și înveninarea gata de revărsare. Ținta tuturor era Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Cuvântul, Harul, Mielul, Iubirea personificate.

Totul a pornit din noaptea trădării, Iuda a dat startul învolburării odată  cu sărutul morții pus pe fața lui Isus. Apoi procesiunea batjocorii a continuat pe traseul morții. A poposit o vreme la reședința lui Ana (cp.18.13) de acolo  v.24  Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa. Unde  în timpul interogatoriului   unul din aprozii, care stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”   după aceea dimineața a fost dus   28   de la Caiafa în odaia de judecată:. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele. Judecata lui Pilat  a condus la constatarea "Eu nu găsesc nici o vină în El.

Uzând de legea tradiției locale, Pilat propune clauza amnistiei,  39  , fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?” și mulțimea a optat 40   toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tîlhar.

Constrâns Pilat cedează presiunii celor mulți, (Ioan 19:1)  Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să-L bată.  Soldatii au intrat în acțiune cu toată priceperea și pasiunea lor, 2  Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. 3  Apoi, s-au apropiat de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!” Şi-I dădeau palme. După acel episod demonstrativ de aplicare al legii, 4  Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El.” iar apoi mai face o încercare să-L salveze pe Isus de la răstignire, 5  Isus a ieşit, deci, afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată omul!” le-a zis Pilat.

Lucrurile se tulbură însă mai mult 7  Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” 15  Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!”
Pilat cedează definitiv, 16   L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat, deci, pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească. 17  Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpăţînii” care în evreieşte se cheamă „Golgota.” 18  Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
19  Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor.”
23  Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.  24  Şi au zis între ei: „Să n-o sfîşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” 

Imaginea răstignirii a rămas întipărită pe fața istoriei,  25  Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina.
26  Când a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lângă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” 27  Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” 
Câteva ore mai târziu  34   unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.
38  După aceea Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, şi a luat trupul lui Isus. 39  Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.
40  Au luat, deci, trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fîşii de pânză de in, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape. 41  În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42  , pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

În cele din urmă, noaptea a învelit acea parte a pământului.  Ziua ostenită de frământările ei s-a dus să se culce. Oamenii s-au retras care încotro, urmau Paștele, sărbătoarea care le aducea aminte de bunătatea lui Dumnezeu față de poporul Israel. Convinși că au făcut cel mai bun lucru posibil, s-au dus să se culce. A doua zi urma să fie o altă lume. 

Suntem și noi legați istoric de acel eveniment. Suntem implicați în tot ce s-a întâmplat atunci. Dumnezeu ne-a cuprins și pe noi în evenimentele acelei zile.
Avem  toate motivele din lume să privim cu admirație la ziua aceea, toate nedreptățile și suferințele sunt prețul pe care Isus l-a suportat ca noi să avem acces la mântuire, iertare, viață veșnică.

Se cuvine măcar un pic de smerenie, puțină recunoștință, mai multă decență în viață față de Cel ce ne-a iubit fără să avem niciun merit. Isus care s-a lăsat înălțat la fel cum Moise a înălțat șarpele în pustie, este mântuitorul nostru.
​

În Vinerea Mare, Isus a lucrat sfințirea noastră. În așa măsură, ca prin credință, moartea Lui în locul nostru să însemne viață pentru noi.

Ce bun, ce minunat este Dumnezeu cu noi !
Mulțumim, mulțumim Doamne pentru jertfa Ta! Amin !

0 Comments

De ce mulțumire ?

4/4/2020

0 Comments

 
Deoarece Biblia o  prezintă; componentă a vieții,  parte a soluției, disciplină personală, atribut al credinciosului, liant al relațiilor, factor cauzator.

Din pricina multiplelor beneficii; echilibru fizic, emoțional, sufletesc, sănătate, stimulator relațional pe verticală și orizontală, influențează starea de bine.
Când auzim aceste cuvinte avem în auzul nostru și în fața ochilor noștri   o veste bună ce rezonează cu nevoile noastre zilnice. Fiecare în dreptul nostru căutăm zilnic soluțiile cele mai favorabile  de îndeplinire a responsabilităților aferente.
La auzul cuvântului beneficii, mintea și inima percep și transmit  semnale ce trezesc interes.
Mulțumirea în sine este beneficiu, ea produce multe alte beneficii colaterale, adică lucrează numai pentru binele omului.
La rândul lui omul care se respectă pe sine și își dorește binele, va alege să se alăture mulțumirii în toate formele posibile.
 
Din pricina multiplelor asocieri;
  • Intelectual se asociază cu rațiunea, mintea, felul de a gândi.
 Mulțumirea  este amprentată de înțelepciune și nu de oricare, ci de înțelepciunea dumnezeiască ce se pogoară din Dumnezeu, care deschide omului mintea dându-i capacitatea să priceapă viața în perspectiva acesteia. Când mintea omului raționează cu această înțelepciune, atunci se vede corect  importanța mulțumirii, se vede mai clar zona ei de influență, se înțelege adevărata ei valoare. Mulțumirea se plimbă la braț cu înțelepciunea, pășesc pe același drum, trag împreună în același jug urmărind același scop, binele omului. Biblia este cuvântul scris inspirat de Duhul Sfânt, scriitorii fiind  oameni cu   înțelepciunea lui Dumnezeu, care au tratat mulțumirea ca o componentă a acestei înțelepciuni divine. Deci pentru a deține această mulțumire omul are nevoie să își lase  propria minte aliniată la înțelepciunea de sus.
  • Emoțional se asociază cu inima, bucurie, fericire, dorințe.
Mulțumirea despre care se vorbește în Biblie se asociază cu inima, centrul emoțional al omului. Emoțiile inimii devin un buchet frumos, multicolor  unit ce stă strâns legat cu brațele mulțumirii. Emoțiile  mulțumirii vin împreună cu  fiorii bucuriei,  adierile fericirii, mângâierile    plăcerii,  calmul înțelegerii. Miresmele acestora contopindu-se produc parfumul ce se cheamă ”bună dispoziție.”  (Imaginea Matei 5 fericirile.)
  • Religios,  se asociază cu credința, încredere, recunoștința,
Fiecare persoană are în componența sa o dimensiune a credinței pe care o focalizează asupra unei ținte sau o distribuie într-o paletă mai largă către mai multe obiective. Omenirea se grupează  religios după compatibilitățile credinței lor.
Creștinii se numesc așa deoarece și-au focalizat toată credința lor asupra Sfintei Treimi, Dumnezeu Tată, Fiul, Duhul Sfânt. Această credință produce încrederea care la rândul ei se manifestă în mulțumire. Această mulțumire încadrată de credință devine parte a vieții în toate circumstanțele deoarece creștinul nu depinde de circumstanțele care se schimbă ci de Cristos care nu se schimbă. (Imagine din Mat.7  casa zidită pe stâncă sau pe nisip.)  
  • Duhovnicesc; se asociază cu duhul omului, pace, stăpânire de sine, împlinire, cumpătare
Deoarece omul a primit la creație ”suflarea de viață” din Dumnezeu, starea de mulțumire se asociază cu duhul omului. Oamenii vorbesc deseori despre omul din interior, frumusețea, bunătatea, valoarea acestuia care primează în fața trupului fizic.  Aici se întâlnește un duh firesc, natural, ce susține ființa umană în parametri ei firești, carnali, primari, sau întâlnim un duh educat, prelucrat, influențat de Duhul Sfânt care-l readuce pe om la standardul inițial.
Apostolul Petru are o descriere minunată în acest sens,  ... omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3:4).
Mulțumirea prin asocierea cu Duhul Sfânt primește consistență sfântă deoarece roada acestuia este de acum implicată total în manifestarea ei. Mulțumirea devine astfel parte a caracterului, o adevărată comoară de mare valoare.   
 
Din pricina practicabilității ei
Isus a trăit exemplar mulțumirea
Căutând exemple referitoare la persoane ce au practicat mulțumirea, Isus Cristos deține locul întâi. Din tot ce găsim redat în Biblie, prin toate etapele vieții și ale slujirii Sale, Isus Cristos a prezentat cu demnitate mulțumirea. Orice argument în defavoarea mulțumirii nu rezistă în fața Domnului Isus. Prin exemplul Său, arată oamenilor cum să se raporteze la detaliile vieții astfel încât să rămână ancorați în mulțumire.    
Biblia învață o mulțumire constantă și imperativă
În deosebi creștinii, respectiv Biserica Domnului Isus răspândită în diferite localități, era chemată să practice o mulțumire constantă și continuă, fapt ce îi antrena la un exercițiu zilnic al mulțumirii. Determinarea  creștinului pentru practicarea mulțumirii este susținută de poziția pe care o are el în Isus Cristos. Coloseni 3:17  Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. Desigur, oamenii pot argumenta în fel și chip, din perspectiva firească, aici e vorba de mulțumire în perspectivă duhovnicească, din realitatea omului născut din nou, așezat în Domnul Isus Cristos ca un mădular viu, sănătos, activ în Trup.  
Credinciosul exersează mulțumirea în contextul vieții ca pe un un imperativ. Este normalul vieții creștine care nu se teoretizează, nici nu se negociază, nici nu se porționează, ci se trăiește în totalitate și dependență de Isus Cristos.
 
Din pricina  ”cauzalităților”  multiple și reciproce
 În timpul acordat cercetării subiectului  mulțumire, am observat cum aceasta devine cauză a multor lucruri bune din viața omului.
Mulțumirea cauzează sănătate. Se știe azi că lipsa mulțumirii îmbolnăvește ființa umană, atât trupește  cât și sufletește.
În psihologie se vorbește mult despre felul în care mulțumirea influențează sănătatea.
”Dr. Robert A. Emmons, profesor de psihologie la Universitatea din California-Davis este de părere că recunoștința este un bun medicament. Studiile clinice au demonstrat că practicarea recunoștinței are un impact puternic asupra sănătății, iar efectele pozitive sunt de lungă durată:
– scade tensiunea arterială
– îmbunătățește funcția sistemului imunitar
– crește dispoziția de mișcare și exerciții fizice
– îmbunătățește obiceiurile alimentare
– reduce predispoziția pentru fumat, alcool și abuz de medicamente”
 
Mulțumirea cauzează bucurie. De fapt între ele este o relație de  cauzalitate reciprocă. Se știe bine din experiența practică că aceste două vin împreună. În momentele de bucurie omul este și mulțumit după cum în momentele de mulțumire omul este fericit. Din acest punct de vedere vine întrebarea, care este prima?  Oricare ar fi, reciprocitatea lor îl răsplătește pe om cu o stare de bine relaxantă.
 
Mulțumire – disciplină, cauzalitate reciprocă. În fapt mulțumirea este strâns legată de ceea ce înseamnă disciplină. Mulțumirea se învață. Educația este disciplină aplicată ce își binecuvântează învățăcei cu  mulțumire. Cu cât o persoană este mai disciplinată, cu atât devine mai capabilă să își exprime mulțumirea atât față de sine cât și social. Mulțumirea însoțită de disciplina necesară favorizează relațiile sănătoase construite pe principii compatibile. Mulțumirea și disciplina supraviețuiesc circumstanțelor nefavorabile. 

Mulțumire – credincioșie, cauzalitate reciprocă cu precădere în sfera religioasă. Credincioșie înseamnă credință aplicată consecvent independent de circumstanțe. Creștinul deține arta mulțumirii permanente  deoarece este legat de Dumnezeu prin credință. Creștinul de vreme bună  etalează mulțumire  cât timp îi este bine. La schimbarea vremurilor nu mai are ce etala deoarece îi lipsește credincioșia.

Mulțumire – rugăciune, o persoană mulțumită își găsește suficiente cuvinte pentru a se ruga într-o paletă largă de exprimare. Pentru el rugăciunea de laudă, mijlocire, cerere, recunoștință, mulțumire este o plăcere, este felul lui de conversație cu Dumnezeu. Și aici se observă acea relație de reciprocitate. Persoana mulțumită este mult mai rugați-vă  decât cea nemulțumită al cărei orizont se limitează doar la cereri.  Acțiunea rugăciunii nu poate fi confundată cu cerșitoria deoarece este mult mai extinsă ca exprimare și mult mai nobilă în scop, cu efect mult mai valoros.
 
Cum să devii o persoană mulțumitoare și plină de recunoștință
​
Meditează la următoarele aspecte și negreșit te vei umple de recunoștință față de nenumăratele daruri pe care ni le oferă Dumnezeu în mod gratuit: Respirăm, putem să ne mișcăm și să iubim. Organismul nostru este o mașinărie perfectă, impresionantă: picioarele noastre pot urca munți, iar brațele noastre pot cuprinde persoanele pe care le iubim. Dacă mănânci 3 mese pe zi, înseamnă că într-un an mănânci circa 1.000 de mese. Gândește-te că sunt o mulțime de oameni săraci care nu gustă decât puțină pâine și apă. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru hrană și oferă din puținul tău și celui sărman. Oprește-te din traficul intens al minții, așază-te pe marginea vieții și privește în jur, în mod obiectiv. Vei vedea cât de frumoasă este natura și viața în întregul ei și vei reuși să te detașezi de prolemele tale. Fiecare zi ne oferă 24 de ore noi, curate, care pot fi umplute cu o mulțime de fapte bune și activități plăcute. Acordă mai multă atenție celor din jur. cu cât te vei gândi mai mult la ceilalți și mai puțin la problemele tale sigur te vei elibera de nemulțumire, de depresie și alte stări negative. Adu-ți aminte de persoanele dragi care nu mai sunt și cugetă la scurtimea vieții noastre pe pământ. Nu îți permite să pierzi vremea cu lucruri lipsite de profunzime și de valoare. Zâmbește celor pe care îi întâlnești. Spune-le cuvinte frumoase, arată-le dragostea și prețuirea ta și sufletul tău se va umple de bucurie și de pace. Nu te costă nimic să fii bun și iubitor, poate doar egoismul care ne împiedică să vedem lumea într-o lumină pozitivă și pe oameni ca fiind aproapele nostru, iar nu dușmanii noștri.

0 Comments

    Archives

    April 2020
    March 2020
    February 2020
    January 2020
    April 2017
    March 2017
    February 2017
    January 2017
    December 2016
    March 2016
    February 2016
    December 2015
    September 2015
    August 2015
    July 2015
    June 2015
    March 2015
    February 2015
    January 2015
    December 2014
    November 2014
    April 2014
    March 2014
    February 2014
    January 2014
    December 2013
    November 2013
    October 2013
    September 2013
    August 2013
    June 2013
    May 2013
    April 2013
    March 2013
    October 2012
    September 2012
    August 2012
    July 2012
    June 2012
    May 2012
    April 2012


    Categories

    All

    RSS Feed

Acasa
Publicatii
Comenzi
Meditatii Biblice
Resurse Video
Resurse Audio