În preajma sărbătorii de Paște, Isus și ucenicii Săi au avut un timp special pe care l-au petrecut împreună începând cu momentul intrării triumfale în Ierusalim. Pentru unul dintre cei doisprezece însă, aceste zile au avut o semnificație aparte. Privind cu atenție la cuvintele ce descriu evenimentele observăm cum se conturează profilul trădătorului.
1. Era unul dintre ucenici,
”Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;3  Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;4  Simon Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus.5  Aceştia Sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus …(Matei 10:2-5)  
Totdeauna trădarea a plecat de la una dintre persoanele din apropiere. Dacă azi ar fi vorba de trădare sau trădători, ei nu trebuie căutați departe, cu siguranță se află în interiorul grupului, al bisericii respective.
2. Era o persoană cu funcție, implicată.
”Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic;” sau îi poruncea să dea ceva săracilor” (Ioan 13:29).  
Banii pot deveni cu ușurință o mare piedică în calea celor mai spirituale intenții sau duc la ceva mai rău. Intenția trădării se cuibărește deseori în mintea și inima persoanelor implicate, o situație ce nu are nevoie de nici un fel de comentariu.
3. Era o persoană ce și-a dezvoltat un sistem de gândire materialist.
 ”Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor? Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea”(Ioan 12:4-6).
Privind prin ochelarii materialismului, se ajunge la imagini răsturnate, deseori oamenii nu văd mai departe de bani. Când rațiunea vieții devine banul, atunci lăcomia, zgârcenia, îngrijorarea, critica, reproșul, nemulțumirea fac din om un potențial trădător. Acea persoană este gata să îl vândă chiar și pe Isus Cristos.
4. Era o persoană duplicitară în alegerea anturajului.
 ”Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă,  şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi” (Matei 26:14f).
 ”Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute” (Luca 22:47).
Trădătorii de felul lor se învârt în cercuri diferite, fac parte din grupări diferite în același timp, joacă la două capete, slujesc pe cei ce plătesc mai bine, trec repede de la o grupare la alta. Nimic nou de altfel, cum a fost atunci, la fel este și azi.
5. Era o persoană posedată de satana.
”Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece” (Luca 22:3).
 ”Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede” (Ioan 13:27).
Înspăimântător, și totuși real. Portretul unui trădător conține mult negru, o mulțime de umbre, nenumărate secrete, zone cu adevărat cutremurătoare.

Săptămâna mare aduce în fața creștinilor prilejul unei cercetări profunde, menite să îi ajute în descoperirea și înțelegerea unor realități ale vieții. Ar fi cu adevărat minunat să nu reapară niciodată printre creștini elementele caracteristice trădării. Orice fel de trădare umbrește sărbătoarea de Paște, iar toți cei implicați în astfel de fapte, nu au cum se bucura de cea mai glorioasă sărbătoare, învierea Domnului Isus.
 

Am ajuns iarăși o nouă sărbătoare de Florii.  Zi festivă, animație, curiozitate, acțiune, întrebări, suspiciune, entuziasm,  invidie, proclamații, reclamații, bucurie, ură,  erau prezente cu ocazia evenimentului  marcat de această sărbătoare.
Înconjurat de toate acestea, tăcut, cu smerenia caracteristică, mânzul unei măgărițe, cu pașii lui măsurați se apropia hotărât de Ierusalim purtându-L în spinare pe marele Împărat, Isus Cristos.  Tânărul animal nu avea nici un fel de legătură cu trăirile oamenilor, nici cu ramurile de fenici presărate pe drum, nici cu hainele întinse în fața lui, el era acolo ca prin el să se împlinească una dintre profețiile biblice, Matei 21:5  „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.”

Oare azi, de sărbătoarea Floriilor se mai găsesc ”măgăruși” care să guste bucuria sărbătorii purtându-L la vedere pe marele Împărat, Isus Cristos?