căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui. Proverbe 5:21  

Picioarele sun cele ce duc cu el peste tot întregul trup cu tot ce este în el, în starea în care se află.
 
Picioarele pun  întreaga ființă în mișcare. Mulțumirea umblă, aleargă, saltă, merge la pas cu picioarele în traseul vieții. Picioarele mulțumirii ne arată până unde ajunge ea, cât de departe sau aproape vine, direcția ce o urmează sau căile ce le evită.
Dumnezeu este interesat de umblarea oamenilor în sensul binecuvântării lor, de aceea le recomandă acestora calea pe care s-o urmeze. Biblia ne redă acest aspect. Amintesc următoarele:
Geneza 17:1  Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu Sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană.
Matei 7:13  Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea. 14  Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află.
Matei 11:28  Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. 29  Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Răspunsul  afirmativ al oamenilor la  aceste invitații le asigură starea de mulțumire atât de necesară și benefică pentru viață.

Asupra multor aspecte Biblia se exprimă în DA și NU, așa o citim deoarece nu avem cum altfel, în schimb o interpretăm cum ne convine, fapt ce ne duce la o stare de nemulțumire.

Privind la Picioarele mulțumirii și NU
Mulțumirea are ciudățeniile ei, în alegerea drumurilor pe care să meargă. De pildă și-a marcat cu NU o serie dintre ele. Iată câteva dintre ele:
NU ... părăsește cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase.. (Proverbe 2:13). NU ... umblă pe cărări strîmbe, şi nu apucă pe drumuri sucite; (Proverbe 2:15). NU intră pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!, (Proverbe 4:14).  Picioarele ei NU aleargă spre rău ...  mulțumirea este mulțumită să stea departe de aceste  drumuri ca să nu se compromită, să nu-și tulbure existența și nici pe asociații ei.

Picioarele mulțumirii  și DA
Mulțumirea și-a marcat alte drumuri cu DA, pe acestea călătorește cu plăcere și își invită prietenii, partenerii, oaspeții la plimbare.
Mulțumirea DA, umblă pe calea nevinovăției, dreptății, neprihănirii,  luminii, binelui, păcii , îndurării, vieții ... Duhului Sfânt. Mulțumirea vine din adevăr și este fericită să umble în adevăr.
Fiecare plimbare pe aceste căi  devin  o adevărată plăcere, o experiență unică, cu gustul acela inconfundabil de ”mai vreau”.
 
Picioarele mulțumirii și responsabilitatea
Mulțumirea devine realitate și picioare pentru fiecare credincios responsabil pot spune sau reformulând, mulțumirea responsabilizează  omul în umblările lui. Piciorul mulțumirii este una cu urechea ce aude clar cuvintele lui Dumnezeu. Amintesc :
Deuteronom 5:33  Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi, şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. Deuteronom 10:12  Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, Proverbe 2:20  De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
Psalmi 50:23  Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.
Aceste referințe a sunt doar câteva din cele existente în VT. Toți cei ce și le-au asumat au fost binecuvântați cu mulțumire. Câteva din acele persoane le-am amintit ca exemple în cele arătate anterior.
Mulțumirea este o valoare dorită și de cei ce trăiesc în perioada NT, printre ei se află și generația contemporană.  Ne revin cumva și nouă anumite responsabilități pentru a fi mulțumiți?  Amintesc următoarea referință:
Evrei 12:13 ...  croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat.
Adaug doar o mică concluzie; asumându-ne responsabilitatea căilor drepte culegem fructul mulțumirii pentru noi influențând în bine pe cei din jur.
 
Picioarele mulțumirii  și cum?
Evident, mulțumirea nu este un produs uman ci unul dumnezeiesc și cu totul în folosul omului. Ea se obține prin  parteneriatul dintre Dumnezeu și om. Iată cum citim Psalmi 18:32  Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. Psalmi 37:23  Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui;
Deci, Dumnezeu are și poate dacă omul vrea. Așa ajung picioarele pe omului să calce  drumul mulțumirii, rezultatul este uimitor, Proverbe 4:11  Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii. Omul are toate motivele din lume să dorească a fi mulțumit. 
Apoi se poate umbla pe calea mulțumirii în parteneriat cu Duhul Sfânt. Galateni 5:16  Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. 25  Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Acest parteneriat este sigur, cu rezultate depline.
Apoi urmează parteneriatul cu înțelepciunea  ce dezvoltă un discernământ dumnezeiesc. Efeseni 5:15  Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
Contează de asemenea parteneriatul colectiv, la nivel de familie și de biserică. Romani 14:19  Aşadar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră. Umblarea în mulțumire afectează întreaga comunitate. Aici este loc pentru cuvintele din Plângerile 3:40  Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Aici sunt câteva răspunsuri la întrebarea cum pot deveni picioarele mele picioarele mulțumirii sau pentru cine dorește, picioarele mulțumirii să devină picioarele mele. Important este că se poate, cu precizarea  că se începe de la minte și apoi de acolo se coboară prin celelalte mădulare ale trupului până ajunge la picioare. Picioarele poartă pretutindeni ce se află în trup. Ce suntem aceea umblăm, și oamenii privesc la ce se mișcă.
principii
Vorbind despre principii ne referim la acele lucruri ce rămân constante în schimb fără a suporta modificări din exterior. Iată unul dintre ele:
Romani 8:6  Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. :7  Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
Mulțumirea  nu poate fi găsită în căile firii pământești ci doar în căile Duhului Sfânt. Mulțumirea nu umblă pe căile firii pământești ci numai pe căile Duhului Sfânt. Asta așa a fost, așa este, așa va fi, nu poate fi schimbată.
Un alt principiu stă enunțat astfel:
1 Ioan 1:7  Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.
Mulțumirea  se dezvoltă, crește, influențează doar în lumină.  Pe axa luminii ( Dumnezeu,  Biserică,  Isus Cristos, sfințire (Duhul Sfânt) se deplasează mulțumirea în ființele celor ce călătoresc pe această cale.

Ex Enoh
Geneza 5:24  Enoh a umblat cu Dumnezeu
Enoh a umblat cu Dumnezeu pe pământ întreaga lui viață, 300 de ani, și a fost luat la cer să își continue umblarea întreaga veșnicie.
Pentru că Enoh a umblat cu Dumnezeu pe pământ a fost luat să umble și în cer cu Dumnezeu.
Cine umblă pe pământ cu Dumnezeu, va umbla și în cer cu Dumnezeu.

 Ex  Iov
Iov 1: 8  Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”  ... Iov 42:10  Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.
La tinerețe, maturitate și bătrânețe Iov a umblat neîncetat cu Dumnezeu. În belșug, încercări, faliment, sărăcie, boală, mustrări, Iov nu a încetat să umble cu Dumnezeu. Starea de mulțumirea lui Iov ne este rostită prin cuvintele;  ”Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” Iov 1:21  
 
Abordată din perspectiva personificării, mulțumirea se identifică cu omul din talpă în creștet, pe dinafară și pe dinlăuntru. Mulțumirea ca realitate imaterială dă valoare realității fizice adăugându-i farmec, consistență, prestigiu.
Mulțumirea din interior se va revărsa înafara noastră prin tot ce suntem   prezentându-ne ca mulțumire personificată. Mulțumirea lăuntrică contribuie la devenirea noastră tot mai mult în asemănarea cu Isus Cristos  cele lăuntrice mai întâi. Aici este vorba despre ce,  cum, cine suntem cu adevărat în persoana noastră lăuntrică, nu despre cine credem că suntem, nici despre cine ar trebui să fim, sau despre cine se așteaptă alții să fim. Aceste aspecte sunt doar o mimare a ceea ce Dumnezeu ne-a oferit privilegiul să fim în Isus Cristos Domnul nostru.
Odată atins scopul lui Dumnezeu în noi, trăind cu adevărat această performanță dumnezeiască, mulțumirea, ea ne va influența total comportamentul, estetica, etica, morala, închinarea, relațiile, existența, viziunea, slujirea, veșnicia. Mulțumirea ne va îmbrățișa cu aura ei din toate părțile devenind un scut protector pentru tot trupul.
Deprinși să gândim, să privim, să ascultăm, să vorbim, să purtăm, să vibrăm,  să aprovizionăm, să lucrăm, să ne plecăm și să ne ridicăm, să înaintăm, toate acestea în termenii mulțumirii biblice, suntem oameni mulțumiți.
Mulțumirea în sine este un drum, o cale pe care se circulă dintotdeauna, de la Adam încoace. În decursul istoriei multe persoane au călcat pe ea, dovedind că este reală, posibilă, la îndemână, benefică,  sigură, semnalizată, specială, unică, asigurată, transfrontalieră,  actuală, cu nume sonor, Calea Îngustă.   O anumită categorie de oameni pot fi întâlniți pe ea. Cine sunt aceștia?, cum arată ei? Capitolul de față a formulat un răspuns la aceste întrebări. Vestea bună, mai este loc pe această cale. Biblia, ne spune cum putem ajunge acolo, ce condiții sunt pentru a călători. Numai dacă vrem, bineînțeles. Mulțumirea este un privilegiu nu o obligație. Unde se întâlnește puterea lui Dumnezeu cu voința omului este locul de intrare pe drumul mulțumirii. Așa începe călătoria mulțumirii aici, și continuă apoi în veșnicie.

Sunt unul dintre călătorii acestui drum? ...
Se desprind câteva concluzii:

1        acțiune
Pentru dobândirea mulțumirii este nevoie de acțiune personală. Înainte de orice, decizia mea și nu a altora mă conduce la mulțumire. Până când mulțumirea nu se naște în inima mea nu am cum să fiu mulțumit. Oricât de multă dreptate aș crede că am câtă vreme sunt parcat în zona nemulțumirii felul meu de a vedea este eronat, eu sunt doar acuzator disperat încercând să mă dezvinovățesc făcându-i pe alții responsabili de starea oribilă în care mă găsesc.
Acționând cu toată ființa așa cum am văzut în personificarea mulțumirii voi ajunge la performanța dobândirii adevăratei mulțumiri.

2        discernământ
Acțiunea bazată pe discernământul oferit de Biblie, în litera și spiritul ei, așa cum s-a evidențiat din referințele prin care se susține prezentarea  de mai sus, devine fundamental în dinamica mulțumirii ca mod de viață creștin. Discernământ, înțelepciune, pricepere, știință, sunt felinarele ce ne luminează calea în dobândirea mulțumirii. În întuneric se transformă totul într-o bâjbâială ce produce frustrare. Deci pentru mulțumirea biblică avem nevoie de lumina Bibliei.

3        disciplină
Deprinderea cu acțiuni în lumina discernământului și exersarea zilnică ne recompensează cu un mulțumire ca mod de viață. O viață patronată de mulțumire devine realitate persoanelor disciplinate. Persoana care pricepe că mulțumirea dă gust, sens, lumină, echilibru, putere vieții, o face frumoasă, plăcută, vie, va plăti cu bucurie prețul disciplinei de sine ce este doar o fărâmă în comparație cu beneficiile mulțumirii.

Mulțumirea vine în pas de vals, un-doi-trei, un-doi-trei, ... acțiune, discernământ, disciplină ... și ne conduce viața în ritmul ei tot restul zilelor.
Un om mulțumit sfințește locul unde trăiește, influențează în bine anturajul în care se află, deschide uși celor ce îl urmează.  

Lipsa mulțumirii din viața poporului Israel își are cauza în genunchii plecați în fața idolilor. Cât de mare a fost decăderea citim în  Ezra 9:1  ... Poporul lui Israel, preoţii şi Leviţii nu s-au despărţit de popoarele acestor ţări, şi au făcut urîciunile lor, ale Canaaniţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor, Amoniţilor, Moabiţilor, Egiptenilor şi Amoriţilor.

Corpul uman în funcțiune acționează prin intermediul articulațiilor care îi dau mobilitatea necesară. Mulțumirea anchilozată ajunge o povoară pentru om. Dacă genunchii mulțumirii sunt slăbănogiți, încheieturile atrofiate, se instalează mai degrabă o stare de disconfort. Neputința devine așa de mare încât  creează dependență față de alte persoane și de anumite unelte medicale. Ne putem imagina mulțumirea în căruciorul invalidului?, ori țopăind sprijinită de cârjele ologului?

Pe cât de mici sunt genunchii pe atât de important este rolul lor.
Fără contribuția naturală a genunchilor mulțumirea este incompletă, persoana staționează într-o zonă vulnerabilă. Experimentând rolul multiplu al genunchilor în viața zilnică ne vine  mai lesne să înțelegem contribuția lor în ecuația mulțumirii.
Ca parte componentă a piciorului  o serie de atribuțiuni sunt implicite acestuia împreună cu celelalte încheieturi, gleznă și coapsă, spate.
Da, genunchiul are importanță maximă în actul deplasării, respectiv al înaintării. În actul plecării, cu sens de recunoștință, recunoașterii autorității, respectului, vasalitate (supunere), teamă, închinare, rugăciune, ridicare, verticalitate.
Dacă ne luăm puțin timp să privim în ansamblu implicațiile mulțumirii la nivelul întregului trup, avem ocazia să ne îmbogățim înțelegerea și potențialul de a fi cu adevărat mulțumiți. 
 
Genunchii și rugăciunea
În mentalul creștinilor în general genunchii sunt asociați cu rugăciunea, în multe locuri din Biblie unde este vorba de rugăciune sunt amintiți și genunchii așa cum citim de pildă în cazul lui Ilie.
1 Regi 18:42  ... Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, şi plecându-se la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi,
 Efeseni 3:14  ...Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos,
Potrivit rolului lor genunchii se pliază foarte bine pentru rugăciune oferind poziția în care omul își ocupă locul corect în fața lui Dumnezeu.  Îngenunchiat trupul omului este limitat în activități ce i-ar sustrage atenția de la rugăciune   fiind favorizată  concentrarea asupra a ceea ce se petrece acolo.
Apoi îngenunchiat este una dintre pozițiile în care i se permite lui Dumnezeu să acționeze potrivit voinței și planului Său în viața celui ce se roagă. Rugăciune este o atitudine de respect și credință în care suveranitatea aparține lui Dumnezeu, omul își prezintă doleanța în pioșenie cu încredere și acceptare ca Ilie după cum citim în ; 1 Regi 18:36  În clipa când se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu Sunt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. 37  Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” 55 de cuvinte au fost suficiente omului ce crede cu adevărat în Dumnezeu.
Rugăciunea autoritară, impunitivă, ultimativă, smiorcăită, ispititoare, abuzivă, teatrală,   este apanajul idolatriei. În cazul de față vorbesc despre    cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal, şi pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei” (1 Regi 18:19). Aceștia s-au rugat[1] de dimineața până seara fără degeaba.
Cel ce se roagă cu demnitate lui Dumnezeu prin credință, respectă voința suverană a lui Dumnezeu și accept răspunsul oferit și atunci când lucrurile au un drum diferit de cel așteptat. Dacă cel puțin mulțumirea se îmbunătățește, se merită să îngenunchem cât mai mult.
Deci, cum ne sunt rugăciunile?  Să ne reamintim cuvintele Domnului IsusMatei 6:7  Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.8  Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.  

Genunchii și verticalitatea
1 Regi 19:18  Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal, şi a căror gură nu l-au sărutat.”
Din punct de vedere religios verticalitatea este dată de genunchii cari nu se pleacă în fața niciunui idol, a niciunei minciuni. Cum poate fi mulțumită o persoană lipsită de verticalitate? În niciun fel desigur. Subtilitatea migrației religioase  își are suportul la nivelul genunchilor.
Vânturile religioase mișcă liber genunchii slăbănogiți de credulitate  ai celor lesne crezători. În VT persoane ca; Iosua, Neemia, Isaia, Ieremia și alții au chemat poporul să se reîntoarcă de la idoli la Dumnezeu.
De cele mai multe ori chemarea lor a rămas fără răspuns, și astfel poporul ce avea toate motivele din lume să fie mulțumiți, își trăiau propria nemulțumire, robie, suferință.
Dar și pentru vremurile noastre, oameni ai NT sunt avertizări cu privire la pericolul migrării spre idolatrie. Citim din Filipeni 3:18f  Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: Sunt mulţi, care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. 19  Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumenzeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.
Verticalitatea genunchilor se vede în timp de criză la cei ce o au. Ea le asigură porția de mulțumire necesară.
 
Genunchii și responsabilitatea
Isaia 35:3 ...   întăriţi genunchii care se clatină.
Evrei 12:12 ... Întăriţi-vă, genunchii slăbănogiţi;...
Genunchii sunt interconectați cu tot trupul, deci au legătură cu ce gândește mintea, cum și la ce privesc ochii, cu felul de ascultare al urechilor, ... tăria sau slăbiciunea lor vine pe această filieră. Pentru întărirea lor este nevoie de credință puternică, discernământ clar, disciplină personală. Odată cu prăbușirea genunchilor se spulberă și mulțumirea, fapt pentru care se imune o evaluare corectă din acest punct de vedere.
Se impune atitudine personală în ceea ce ne privește ca  indivizi. Ce fac eu pentru binele meu?, pentru însănătoșirea propriilor genunchi? Cât de mult îmi pasă de mine însumi? Cine este mai responsabil decât mine pentru starea genunchilor mei?, a rugăciunilor, a verticalității mele? Responsabilitatea aceasta nu poate fi delegată, nici nu ne putem deroba de ea.
Apoi Bisericii nîi revine  o atitudine colectivă asupra  responsabilității comune. Biserica e zidirea sacră a Domnului Isus, e domeniul cârmuit de Duhul Sfânt, purtătorul luminii, e puterea sării, e minunea unității, e templul duhovnicesc e .... atâtea altele, cu toții împreună suntem responsabili de funcționarea tuturor acestora la parametrii divini. Îndemnarea, încurajarea, înflăcărarea, edificarea, sunt componente ale atitudinii colective. Genunchii întăriți astfel dau rezistența necesară.
 
Genunchii,  pocăință și smerenie
Psalmi 95:6  veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
Luca 5:8  Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci Sunt un om păcătăos.”
Odată întăriți genunchii pot fi plecați în fața lui Dumnezeu în pocăință și smerenie unde vor deveni mai puternici. Cunoaștem din alte ocazii că smerenia și pocăința sunt indispensabile, ele nu au substituent  și condiționează starea de mulțumire. Totodată ele dau consistență actului închinării.
Imaginea  clasică a pocăinței este prezentată prin genunchii plecați cu umilință în fața lui Dumnezeu. Momentul îngenuncherii poate semnifica un sfârșit și un nou început în ce privește relația cu Dumnezeu în primul rând. Pocăința demonstrată prin genunchii plecați înseamnă recunoașterea stării de păcătoșenie pe de o parte și a recunoașterii dreptății lui Dumnezeu pe de altă parte. Genunchii plecați în acest context reprezintă pocăința ca semn al renunțării la împotrivirea față de Dumnezeu.
 
Ex Ezra ( genunchii lui plecați)
Ezra 9:5-10:44 tot textul demonstrează importanța genunchilor plecați așa cum se cuvine în fața lui Dumnezeu. Acolo găsim detalii ale trezirii spirituale în care genunchii au un rol important. Cum am putea noi aștepta să fim mulțumiți lipsindu-ne trezirea spirituală?
Curajul de a ne pleca genunchii înaintea lui Dumnezeu în momentele cheie aduce eliberare, biruință și mulțumire.
 
Ex Mardoheu (genuncii lui neplecați)
Estera 3:5  Şi Haman a văzut că Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina înaintea lui. S-a umplut de mânie; 6  dar a crezut prea puţin pentru el să pună mâna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, şi a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toţi Iudeii care se aflau în toată împărăţia lui Ahaşveroş.
Genunchii ce nu se pleacă sunt repede observați, disprețuiți,  urâți, amenințați, vânați. Poate și din aceste motive oamenii ce nu-și pleacă genunchii  au fost sunt și probabil vor fi, puțini.  Cine are genunchiul plecat ferm înaintea lui Dumnezeu, nu și-l mai poate pleca în fața vreunui om. Curajul de a nu pleca genunchii în fața oamenilor aduce biruință și mulțumire.
 
[1] 1 Regi 18:26-30  Ei au luat juncul pe care li l-au dat, şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. 27  La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme, şi se va trezi.” 28  Ei au strigat tare, şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. 29  Când a trecut ameaza, au aiurat, până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte. 30  Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine”! Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărîmat.

Mâinile mulțumirii
 
​Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda, şi ..., plouă în casă. Eccleziastul 10:18
  
Când mulțumirii mele îi plouă în casă, având acoperișul spart, strașina-i picură mereu, deasupra stau parcați norii fără stele, înăuntrul casei focul mocnește în cenușă, e normal să mă zgâlțâie dârdâiala și să arăt ca o murătură. Și cu toate acestea să stau în fața oamenilor să le predic despre mulțumire. Vi se pare o imagine contemporană? De câte ori ne regăsim unii dintre noi în astfel de situație? De câte ori cântăm, vorbim, declamăm versuri despre lucrurile pe care nu le putem dovedi?, nu le trăim?, nu știm cum arată?, ci doar le teoretizăm.
E timpul să conștientizăm realitatea, să ne întoarcem cu toată inima la Domnul, să ne lăsăm învățați de cuvintele Bibliei și să fim transformați prin puterea Duhului Sfânt.
Da mâinile mulțumirii reprezintă partea lucrativă a trupului. Ele sunt mădularele care pun în practică faptele  ei concrete. În lipsa mâinilor mare parte a mulțumirii ar rămânea arestată la domiciliu consumându-se în suc propriu fără a sluji altora. Mulțumirea este ceva ce trebuie prezentat, demonstrat, oferit, mâinile sunt responsabile de toate acestea.   Succesul lor se datorează faptului că sunt în parteneriat cu altele, despre care am citit ceva în Proverbe 16:3  Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. Mâinile mulțumirii sunt mână în mână cu mâinile lui Dumnezeu. Acest amănunt mă luminează făcându-mă să pricep principiul  ce trebuie să-l adopt pentru mâinile mele ca și ele să lucreze mulțumire.
Este de datoria fiecărui creștin să-și antreneze mâinile în slujba mulțumirii. Iată câteva provocări în acest sens; Întăriţi-vă, deci, mâinile obosite (Evrei 12:12)   Curăţiţi-vă mâinile (Iacov 4:8)  Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, Ioan 6:27  Faceţi toate lucrurile fără cîrtiri şi fără şovăieli, (Filipeni 2:14).  Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. (1 Tesaloniceni 4:11).
 Mulțumirea personală este condiționată de activitatea mâinilor care lucrează la consolidarea ei. Normal este să  aibă fiecare acel interes motivator  necesar. Am amintit anterior despre lucrarea diferită a robilor ce primiseră talanți de la stăpân.
După cum am văzut mulțumirea în sine este lucrarea lui Dumnezeu iar Isus Cristos este mulțumirea personificată ce ne slujește de exemplu, putem înțelege cuvintele din Ioan 9:4  cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Dacă Isus este cu adevărat exemplu nostru în privința mulțumirii atunci vom face tot ce depinde de noi ca și mâinile noastre să răspândească același fel de mulțumire în jurul nostru ori dacă nu atunci se cere o reevaluare a faptelor noastre. Și uite că suntem în fața altui indiciu, cel din Ioan 3:21  Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” De reținut, activitatea îndeplinită în cadrul ”luminii” întreține și promovează mai departe mulțumirea.  Mâinile lucrează contribuind la răspândirea cauzei ce produce adevărata mulțumire.  Apostolul Ioan de exemplu scrie creștinilor; 1 Ioan 1:1  Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii,. Mulțumirea  imaterială se poate atinge  cu mâna și poate fi  dăruită mai departe  prin mâinile creștinului ce lucrează ireproșabil  cu competență maximă  n-are de ce să-i fie ruşine, şi ... împarte drept Cuvântul adevărului. (2 Timotei 2:15).
La nivelul Bisericii  dimensiunea mulțumirii este dată de lucrarea fiecăruia așa cum stă scris în Efeseni 4:16  Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.  Mulțumirea este parte a liantului ce zidește și unește. Deci care este contribuția adusă?, câtă este?, cum este? De  ce aceste întrebări? iată ce scrie în 1 Corinteni 3:13  lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Este important ce fac mâinile mele? O, da, foarte important. Ceea ce  face fiecare creștin va fi evaluat corect. Deci cum lucrez eu la răspândirea mulțumirii? Voi afla la prima încercare. Pot evita un deznodământ nefericit concentrându-mă  asupra cuvintelor din Iacov 1:25  Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.  Mâinile au devenit sinonimul faptelor, deci, sunt eu fericit de lucrarea mâinilor mele?, își aduc ele contribuția la răspândirea mulțumirii? Pentru climatul prietenos, unitar, destins, cald, onest al bisericii lucrează împreună complementar toate mâinile. Fiecare individ este responsabil să lucreze susținut la acest climat.
Primul nefericit, nemulțumit, neîmplinit, neostoit din biserică este cel ce nu vrea să înțeleagă că propriile fapte trebuie  să contribuie la zidirea mulțumirii. 
Nu în zadar apostolul Pavel  scrie în  2 Tesaloniceni 1:11  De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorîtă din credinţă,
Mulțumirea nu este un lucru mărunt, de neglijat, ce poate fi atins oricum, nu, ci dimpotrivă este măreț, are standard înalt, de consistență dumnezeiască, este virtute sfântă ce implică la maxim întreaga ființă din talpă până în creștet. Creștinul capabil să ridice spre cer mâni curate, fără mânie şi fără îndoieli. (1 Timotei 2:8 ), se  învrednicește pentru o astfel de slujire. 
De asemenea citind prin Biblie am  mai aflat câte ceva despre modul de lucru al mulțumirii;   lucrează cu bunătate şi credincioşie (Prov. 14:22), cu cunoştinţă, sunt mâini harnice, darnice, lucrează  cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. (2 Corinteni 8:21) tot ce încep duc la bun sfârșit;( Psalmul 1:3).
În Biblie întâlnim persoane la care se vede cum lucrarea mâinilor lor a produs mulțumire pentru ei  și implicit pentru urmașii lor.
Ex. Noe
Mâinile care construiesc chivotul salvării
Evrei 11:7  Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă Sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
Poate fi cineva mulțumit conștientizând faptul că nimicirea este iminentă pentru familia lui? Cum ar putea cineva trăi mulțumit pierzându-și familia? ( cum este exemplul lui Lot)
Ex Avraam
Mâinile care zidesc altare
Geneza 12:7  Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.  Geneza 12:8   s-a mutat la Betel.... A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. Geneza 13:18  .a ajuns la.. Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului. Geneza 22:9   , Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.
În călătoria lui Avraam a trecut prin puncte numite ”acolo” la fiecare popas important a ridicat un altar în cinstea lui Dumnezeu.  Așa lucrau mâinile mulțumitoare a lui Avraam. Noi ce putem spune despre lucrarea mâinilor noastre? Ce model lăsăm urmașilor? Fiul lui Avram a urmat pilda tatălui său.
Ex, Aaron și Hur
Un alt exemplu de mâini care conduc la o stare de mulțumire sunt ale celor trei persoane despre care citim în Exod 17:12  mânile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.
Mâinile ridicate pentru biruință atrag  o stare de mulțumire pentru tot poporul. De observat cooperarea celor trei persoane. Aron și Hur au sprijinit mâinile lui Moise deoarece prin ele venea biruința poporului angajat în lupta cu dușmanii.  Avem aici o lecție despre cum să ne sprijinim mâinile unii altora în vederea obținerii mulțumirii generale.
Mi se pare deosebit de potrivită afirmația din Hagai 2:4  Acum fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor.

Pentru dobândirea mulțumirii tot poporul trebuie să lucreze  responsabil fiecare la locul lui.
 

Spatele mulțumirii
  
Spatele vine în continuarea umerilor  susținându-i ca parte componentă a aceluiași trup. În el se consolidează celelalte mădulare ale trupului, cap, mâini, picioare, fiind astfel strâns legate.
Fără spate trupul se prăbușește  pierzându-și măreția și ar deveni o biată târâtură, o formă ciudată dizgrațioasă, indefinită, total diferită de ceea ce  Dumnezeu a creat după chipul și asemănarea Sa. Piesa principală a spatelui este coloana vertebrală cu semnificații și implicații multiple. Abordând  mulțumirea din prisma personificării, spatele este deosebit  de important datorită funcțiilor; susține, asigură, reprezintă, poziționează. El vorbește prin expresivitate deseori mai puternic decât cuvintele, și uneori le contrazice demascând ipocrizia din ele.

Poziția spatelui exprimă foarte clar acordul și dezacordul persoanei în relații și circumstanțe.
Viața este un șir de oferte. Cel ce-și întoarce spatele va pierde beneficiul lor. Enumăr câteva oferte;  educației, călătoriei, afirmării, slujirii, mântuirii,  devenirii,  transformării, răsplătirii, ... de mai multe ori ne intersectăm cu ele.
 Așa a fost în cazul omului bogat despre care găsim scris în Marcu 10:17-23  Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ... 21  Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.” 22  Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii. 23  Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!” Avuțiile materiale l-au determinat să întoarcă spatele lui Isus, mântuirii, vieții veșnice.  În loc de mulțumire, bietul om cu toată bogăția agonisită își poartă în spate propria întristare, supărare, mâhnire, dezacord, împotrivire, nemulțumire... de câte ori și noi ne asemănăm cu această persoană. Mântuirea respectiv Împărăția lui Dumnezeu este ofertată tuturor, cu toate acestea ... cât de anevoie vor intra anumiți oameni ...

La fel a fost în cazul locuitorilor din Ierihon Luca 19:1-10  Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate... 6  Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie. 7  Când au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”... 9  Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. 10  Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” Ignoranța, invidia, disprețul, necredința, superficialitatea i-au determinat pe locuitorii Ierihonului să-i întoarcă spatele lui Isus, mântuirii, pocăinței. Contrastul dintre Zacehu și ceilalți este foarte mare. El și descoperea mulțumirea întorcându-se cu fața către Isus, primindu-l în casă, pocăindu-se, stând la masă cu Isus. Ei își spumegau nemulțumirea în valuri gălăgioase pe străzile Ierihonului.  Azi e tot la fel? Oferta mântuirii era acolo pentru toți, cu toate acestea doar o singură persoană a beneficiat de ea .....
Și în cazul  nunții fiului de împărat   Matei 22:2-14  „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. 3  A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4  A trimis iarăşi alţi robi, şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate Sunt gata, veniţi la nuntă.” 5  Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. 6  Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorât. ... 14  Căci mulţi Sunt chemaţi, dar puţini Sunt aleşi.” Împotrivire (nu au vrut),  nepăsare, batjocura, crima, sunt formele prin care oamenii și-au întors spatele împăratului, nunții, bucuriei, invitației.  Acțiunea acestei pilde este cu trimitere în contemporaneitate. În locul mulțumirii oferite de un ospăț împărătesc omul invocă o multitudine de scuze și se pretează la atitudini distructive.
Ce multe forme îmbracă acțiunea de întoarcere a spatelui. Prin câte acțiuni se concretizează. Ce pagube enorme produce.  

Cauza principală a stării de continuă nemulțumire a poporului Israel a fost faptul că aceștia s-au întors deseori cu spatele către Dumnezeu. Mai mulți scriitori ai VT consemnează această atitudine.
Neemia 9:29  I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit în îngîmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le împlineşte, Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul, şi n-au ascultat.
Isaia 1:4  Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele...
Ieremia 32:33  Mi-au întors spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învăţat, i-am învăţat într-una, dar n-au ascultat şi nu s-au învăţat.
Ezechiel 23:35  De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Pentru că M-ai uitat, pentru că M-ai aruncat la spate-ţi, poartă-ţi şi tu acum pedeapsa nelegiuirilor şi curviilor tale.”
Zaharia 7:11  Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, şi şi-au astupat urechile ca să n-audă.
Iată  ce mare rol are spatele în dobândirea mulțumirii. Este timpul să ne  examinăm pe noi înșine în vederea descoperirii cât mai multor posibilități producătoare de mulțumire.
Uimitor de sugestiv, poziția spatelui dezvăluie puterea pe care o are de a trage totul după el înspre zona mulțumirii sau undeva departe de aceasta. Deseori întrebuințăm afirmația, om cu coloană vertebrală sau fără coloană vertebrală care se pleacă în bătaia vântului. În  Biblie aflăm exemple de oameni fără coloană verticală,  instabili, fără verticalitate,  șantajabili, duplicitari care și-au îngreunat mult viața lor și a celor din jur.

 Citim despre un Cain, Geneza 4:6-16 Şi Domnul i-a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?, dar el I-a întors spatele lui Dumnezeu continuându-și planul răzbunării, asigurându-le astfel urmașilor săi un viitor lipsit de mulțumire. Aceasta a rămas de atunci doar un vis....
Citim de asemenea despre o Maria, Numeri 12:1-15  Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiane pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană.... 10  Norul s-a depărtat de pe cort. Şi iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Maria; şi iată că ea avea lepră... 15  Maria a fost închisă şapte zile afară din tabără. Şi poporul n-a pornit, până ce a intrat din nou Maria în tabără.  Nemulțumirea verbală numai, așa de genul, ”am zis doar, asta e părerea mea” atrage consecințe devastatoare peste popor. Înaintarea este oprită. Pentru cine prezența lui Dumnezeu nu produce mulțumire, îi va gusta lipsa. Oricine și oricând întoarce spatele lui Dumnezeu sfidându-L prin neascultare își va purta lepra nemulțumirii în văzul tuturor.
 
Citim despre un Aron, Exod 32:1-35  Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: „Haide! Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat cu el.” 2  Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine.” 3  Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron....5  Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!”...21  Moise i-a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?” 22  Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău....25  Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; -...35  Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de Aaron. Sub presiunea poporului Aaron le hrănește nemulțumirea acestora  făurind vițelul de aur ca monument în fața căruia I-au întors spatele lui Dumnezeu.
Ce fel de sărbătoare putea fi cea anunțată de Aaron? Ce fel de închinare putea fi când oamenii s-au lepădat de Dumnezeul ce la dăduse atâtea binecuvântări? Ce fel de dumnezeu putea fi chipul de dobitoc făcut de mâna lui Aaron?
Odată ce poporul în frunte cu Aaron i-au întors spatele lui Dumnezeu nu mai putea fi sărbătoare, închinare, bucurie, credință, ci doar răzbunarea lui Dumnezeu. Exod 32:35  Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de Aaron.
Dacă stăm să observăm corect acțiunile poporului, să le interpretăm corect, să facem aplicațiile corecte, am fi uimiți de similitudinile dintre cei de atunci și cei de azi, dintre atitudinile lor și atitudinile noastre, dintre natura umană de atunci și cea de acum, dintre tendințele de atunci și cele de azi.

Dacă vom continua să citim în Biblie despre alte momente și alte persoane precum, împăratul Saul,  puternicul Samson, slujitorul  Ghehazi, ucenicul Iuda,...  observăm că  această tipologie de oameni nu a pierit, este încă pe pământ.
 Apare astfel întrebarea,  cum pot ajunge mulțumit întorcându-i  spatele lui Dumnezeu? Ce șanse sunt să fie întâlnită mulțumirea fiind în dezacord deschis ori tacit cu cele spuse de Dumnezeu?

Undeva în decursul vieții omul ajunge să își pună astfel de întrebări. În VT au fost momente când oamenii stând în fața Legii au realizat cât de mult s-au îndepărtat de Dumnezeu, fapt ce a condus la lipsa mulțumirii, și au înțeles că pentru a trăi în  mulțumirea e nevoie de întoarcerea din nou cu fața către Dumnezeu. Amintesc de momentele din timpul lui Moise (după episodul vițelului de Aur), Exod 32:31-34  Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu din aur. 32  Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!” 33  Domnul i-a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea. 34  Du-te, deci, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”

 Solomon, 1 Regi 8:33-(23-53)   Când poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă ...ţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta, 34  ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel, şi întoarce-i în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor!
Ezra, Ezra 9:6  „Dumnezeule, Sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri.
Neemia. Neemia 1:4...  Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor, 5  şi am zis:...:8  Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: „Când veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare; 9  dar dacă vă veţi întoarce la Mine, şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.”
 
A fi cu față către Dumnezeu este una și a te întoarce cu spatele este cu totul alta. Spatele întors Domnului ne îndepărtează  de mulțumire  antrenând după sine întregul trup adâncindu-l în mlaștina nemulțumirii. Deci mulțumirea mea este influențată de poziția ce o am față de Dumnezeu, Biblie, Biserică, Cina Domnului, părtășie (legătura frățească), slujire, misiune, evanghelizare, mărturisire ...
Apoi am în vedere capacitatea spatelui de a purta diverse lucruri, un rucsac în care se găsesc cele necesare pentru călătoria vieții.  Cum viața înseamnă mișcare, spatele ia rolul de asigurator (transportator) al  proviziilor și obiectelor de strictă nevoie. Pentru călătoria mulțumirii în desaga din spate trebuie să se găsească  unelte precum, răbdare, îngăduință, înțelegere, perseverență, împotrivire, credință, încredere, ancoră, funie, candelă, făclie, sare, ulei,   altruism,  respect, hărnicie, și unealta multifuncțională, responsabilitatea ...  de toate din cele necesare pentru a nu cădea pe cale. Mulțumirea depinde în primul rând de resursele ei interioare ca să poată răzbate fără să o afecteze aspectele exterioare. Ea rezistă în timp prin rezerva ce o poartă cu ea.

Ex fecioarele înțelepte
Matei 25:1-12  Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2  Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. 3  Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; 4  dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.... Matei 25:8  Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” 9  Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” 10  Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. 11  Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” 12  Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!”
 Așa este cu mulțumirea, flacăra ei se reaprinde din rezerva purtată personal. Învățămintele din această pildă sunt multiple, ele se aplică mai întâi în   domeniul spiritual. Situația de criză în ale mulțumirii trebuie mai întâi căutată în desaga personală.

Ex robii cu talanții
Matei 25:14- 30  ...19  După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala...:24  Cel ce nu primise decât un talant, a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, şi strângi de unde n-ai vânturat: 25  mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!” 26  Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat, şi că strâng de unde n-am vânturat; 27  prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu! 28  Luaţi-i, deci, talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi. 29  Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! 30  Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.
Omul surprins cu desaga goală, neavând în ea pic de credință, respect, ascultare, voință, hărnicie, responsabilitate față de stăpân, de cel ce-i dăruise talantul potrivit capacității sale nu poate fi mulțumit de nimic. Este doar teoretician fapt ce-l condamnă și mai mult. Deznodământul înfiorător este de fapt o invitație la cugetare. Toate motivele invocate în favoarea nemulțumirii prezente ne vor conduce la nemulțumirea veșnică.
Fiecare persoană poartă în desagă  rezerve care întrețin fie mulțumirea fie nemulțumirea (, invidie, suspiciune, împotrivire, inactivitate, rea voință,  refuz, necooperare, acuză, critică...).
E timpul potrivit pentru cercetare. E timpul să ne evaluăm corect. E timpul să înțelegem implicarea poziționării spatelui. E timpul să realizăm că mulțumirea personală nu are cum să vină fiind întorși cu spatele către Dumnezeu. Să ne întoarcem dar cu fața la Dumnezeu ca să vină peste noi vremuri de mulțumire.
Creștinul autentic este persoana cu coloană vertebrală dreaptă. El stă cu fața către Dumnezeu și spatele întors satanei. Cu fața la adevăr și spatele la minciună. Cu fața la asculare și spatele la neascultare.
Mulțumirea creștinului autentic derivă din poziția pe care o adoptă întorcându-se cu spatele la sursele de nemulțumire.

Folosind abordarea acestui subcapitol ca punct de plecare al unei cercetări personale se poate ajunge la îmbogățirea cunoașterii și înțelegerii necesare în privința mulțumirii ca dimensiune reală a vieții. chiar și cea mai mică contribuție în dobândirea mulțumirii este  binevenită.
​
Așadar vă încurajez să luați tot ce vă este de folos, să prelucrați anumite idei  dându-le un înțeles și aplicabilitate mai profundă, adăugați-vă contribuția pentru ca alte persoane să dobândească mulțumirea ce face viața mai plăcută.
Creștinii nu fug de mulțumire, ci ei aleargă la pas cu mulțumirea pe drumul vieții, demonstrând astfel că tot ce stă scris în Biblie este adevărat și de folos pentru întreaga omenire. Când omul este întors cu spatele către Dumnezeu poate alerga întreaga viață în căutarea mulțumirii fără să o găsească deoarece urmează o direcție greșită.