”Luaţi  învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape”  (Marcu 13:28).

Primăverile, oricâte și ori de unde ar fi ele au o parte comună, într-o anumită caracteristică, toate sunt la fel, și anume, toate trec. Primăvara nu durează veșnic, omul nu o poate ține în loc. Atât pentru cei care beneficiază de oportunitățile ei cât și pentru cei ce se abțin ori le este teamă sau poate sunt doar leneși din fire, primăvara trece. Prin urmare avem ocazia să gândim la câteva aspecte:
Cât de mult suntem dispuși să beneficiem de favorurile primăverii în care ne găsim?
Cât de mult suntem dispuși să ne bucurăm de toate ofertele, privilegiile, frumusețile, surprizele ei?
Cât de dispuși suntem să investim în primăvara celor din familie?, copii, frați mai mici, rudenii, sau poate chiar alte persoane mai puțin favorizate ?
Cât de mult suntem interesați să învățăm din aspectele educative, personale, directe sau indirecte ?
Cât de mult acceptăm realitatea că primăvara este perioada ce ne modelează cel mai mult pentru restul vieții? 

Bobocul de floare are în el toate detaliile, dimensiune, culoare, formă, parfum, durata vieții, sămânța, speciei pe care o reprezintă. Tot la fel, pruncii de azi poartă în ei omul matur de mâine. Anii ce vin vor scoate la iveală, frumusețe ori hidoșenia, bunătatea ori răutatea, adevărul ori minciuna, ascultarea ori răzvrătirea, …, ce stau închise în primăvara vieții fiecărei persoane și a fiecărei generații.
Primăvara insistă să își îndeplinească menirea dată ei de Creator, apoi își deschide mâna, lăsând oamenii să meargă mai departe, și  ea se întoarce cu brațele deschise spre cei ce vin în urma noastră.
Când privim în oglindă, vedem urmele primăverilor ce au trecut, întipărite pe fețele noastre. Primăverile nu lasă doar riduri pe obraz ci și amintiri la care revenim de nenumărate ori pe parcursul vieții. Adevărat ?...

”Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte”  (Faptele Apostolilor 2:44).

Dacă asociem perioada începuturilor cu anotimpul primăverii, atunci și în Biserica Domnului Isus Cristos putem vorbi despre o primăvară specifică ei.  Primăvară din punct de vedere istoric, la modul general, și primăvară din punct de vedere personal al fiecărui individ. Această primăvară are multe elemente comune atât la nivel personal cât și colectiv.
Au suflat peste oameni un vânt de ”Cuvânt” ce le aducea vestea bună, a faptului că Dumnezeu are soluție pentru păcatele omenirii. Vestea bună a Evangheliei era printre ei, îi trezea la realitatea momentului.
Au curs peste ei ploile cercetării, conștiința s-a trezit, era speriată, îngrozită de-a dreptul, îndemnându-i să exprime memorabila întrebare;  "Ce să facem ?"  Fiorul cercetării le răscolea lăuntrul, mintea, viața.
Au țâșnit din ei dorința eliberării, ieșeau la lumină lăstarii speranței, ai credinței că există și o altă realitate, o altă viață.
I-a învăluit un sentiment provocator, determinându-i să ia decizii. Și-au asumat cele auzite, realitatea păcatului, responsabilitatea propriilor atitudini și pe cea a pocăinței.

Rezultatul imediat a fost remarcat, ”Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete” (Faptele Apostolilor 2:41).  
Aspectele menționate mai sus, aduc în fața noastră spre informare și luare aminte, faptul că exista/este și o primăvară a Bisericii. Fie dar ca toti cei din Biserica si nu numai,  să știm cum să prețuim și să ne bucurăm de acest minunat anotimp.

Se vorbește tot mai des despre detoxifierea organismului, despre cura de verdețuri, vitaminizarea cu legume proaspete. Oamenii își doresc un trup sănătos, o viață sigură și mai ales fără boli. Nimic rău în toate acestea, cu precizarea că atingerea dorințelor este condiționată de post, adică;  -   înfrânarea poftelor trupului, - renunțarea la hrănirea defectuoasă, - atitudini și acțiuni schimbate din rău în bine, - regim de hrană adecvat așteptărilor. 
Citim din Biblie cuvintele care descriu noua înfățișare spirituală a celui ce postește cu scop precis.
 ”Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi” (Isaia 58:8).
În contextul mai larg al descrierii prorocului Isaia, ne sunt prezentate domeniile în care practicarea unui post în sensul celor amintite mai sus, face posibilă realizarea unei revitalizări, asemenea anotimpului de primăvară. Inițialele acestor domenii le-am numit CCAR sau mai explicit; credință, caracter, atitudini, relații. De aici se desprind următoarele:

Reașezarea CREDINȚEI pe poziția corectă în raport cu Dumnezeu, implicând ascultarea de el în cele mai detaliate lucruri.
Redobândirea CARACTERULUI specific omului credincios adevăratului Dumnezeu, implicând libertatea lui Dumnezeu de a se oglindi în ființa sa.
Reactivarea ATITUDINILOR concrete, specifice persoanei ce a rămas fidelă față de Dumnezeu prin credință.
Redescoperirea RELAȚIILOR cu Dumnezeu și cu semenii, relații care onorează, zidesc, vindecă. 

Postind cum se cuvine, persoana în cauză, se va bucura de o adevărată detoxifiere spirituală, și lui i se potrivesc cuvintele; ”neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi” (Isaia 58:8). 
Celui ce le pune în practică, Dumnezeu îi vine în ajutor. Ești și tu unul dintre aceștia ?

 ”… ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat într-adevăr că bun este Domnul. Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu”(1 Pet.2:2-4).

După cum natura își are primăvara ei, apoi viața biologică la fel își are primăvara ei, tot la fel și viața duhovnicească își are primăvara ei specifică. Învăluit de razele calde pline de dragoste ale lui Dumnezeu, omul ajunge să trăiască realitatea nașterii din nou. Pentru acest nou început de viață, Dumnezeu a pregătit o hrană pe măsură, un lapte duhovnicesc, curat, consistent, bio, sănătos, delicios, hrănitor și mai ales bun, prin care persoana în cauză își primește creșterea duhovnicească. Laptele este de fapt ”Cuvântul” sfânt al lui Dumnezeu, cuvânt inspirat de Duhul Sfânt, menit să motiveze, să înțelepțească, să  dea patos, determinare, bucurie, curaj și perseverență. Hrănit astfel pruncul deși născut de curând, se ridică copăcel și face pași siguri înaintând fără teamă spre Dumnezeu care i-a deschis brațele larg. Pentru perioada primăverii duhovnicești, laptele  duhovnicesc de asemenea se cere consumat potrivit nevoilor și în cantitățile necesare. Calitatea vieții duhovnicești, conținutul și traseul ei, își are rădăcinile adânc înfipte în perioada primăverii duhovnicești.
Cunoașterea cât mai detaliată a tuturor aspectelor subiectului abordat anterior, aduce un plus de valoare fiecărui creștin. 
Câți dintre noi suntem interesati să le cunoaștem? Cât de mult ar fi îmbunătățită viața noastră duhovnicească dacă am ști să beneficiem de primăvara ei ?