”Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape” (Marcu 13:28).
Primăverile, oricâte și ori de unde ar fi ele au o parte comună, într-o anumită caracteristică, toate sunt la fel, și anume, toate trec. Primăvara nu durează veșnic, omul nu o poate ține în loc. Atât pentru cei care beneficiază de oportunitățile ei cât și pentru cei ce se abțin ori le este teamă sau poate sunt doar leneși din fire, primăvara trece. Prin urmare avem ocazia să gândim la câteva aspecte:
Cât de mult suntem dispuși să beneficiem de favorurile primăverii în care ne găsim?
Cât de mult suntem dispuși să ne bucurăm de toate ofertele, privilegiile, frumusețile, surprizele ei?
Cât de dispuși suntem să investim în primăvara celor din familie?, copii, frați mai mici, rudenii, sau poate chiar alte persoane mai puțin favorizate ?
Cât de mult suntem interesați să învățăm din aspectele educative, personale, directe sau indirecte ?
Cât de mult acceptăm realitatea că primăvara este perioada ce ne modelează cel mai mult pentru restul vieții?
Bobocul de floare are în el toate detaliile, dimensiune, culoare, formă, parfum, durata vieții, sămânța, speciei pe care o reprezintă. Tot la fel, pruncii de azi poartă în ei omul matur de mâine. Anii ce vin vor scoate la iveală, frumusețe ori hidoșenia, bunătatea ori răutatea, adevărul ori minciuna, ascultarea ori răzvrătirea, …, ce stau închise în primăvara vieții fiecărei persoane și a fiecărei generații.
Primăvara insistă să își îndeplinească menirea dată ei de Creator, apoi își deschide mâna, lăsând oamenii să meargă mai departe, și ea se întoarce cu brațele deschise spre cei ce vin în urma noastră.
Când privim în oglindă, vedem urmele primăverilor ce au trecut, întipărite pe fețele noastre. Primăverile nu lasă doar riduri pe obraz ci și amintiri la care revenim de nenumărate ori pe parcursul vieții. Adevărat ?...