Inima mulțumirii

 ”Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4:23).

Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Fapte 28:27  
​
Mulțumirea este un drept oferit omului de către Dumnezeu, nu o obligație. Este adevărat că în Biblie sunt cuvinte la indicativ cât și cuvinte la imperativ. Fiecare om are acest drept, îi aparține, este al lui, depinde de om să îl ia pentru el, să și-l asume, să intre în posesia lui. La fel cum depinde de el să refuze a se folosi de acest drept. 
Îmi pot imagina cele mai strălucite faze ale mulțumirii, îmi pot dori cele mai alese lucruri despre mulțumire, mă pot ruga să fiu mulțumit și cu toate acestea să continui a trăi nemulțumirea. Imaginațiile, dorințele, rugăciunile nu-mi folosesc până ce nu voi păși să mă folosesc de dreptul de a fi mulțumit.
În toate circumstanțele ca om am acest drept. În mare măsură depinde de decizia mea. Fiecare dintre noi avem la îndemână unelte care ne ajută să luăm decizia corectă, mintea și inima. 
 
 
Centrul sentimentelor, voinței, relațiilor, acțiunilor. Prin inima mulțumirii  înțeleg acel loc interior, un atelier tainic unde se nasc cele mai curate sentimente. Inima și mintea colaborează contribuind fiecare în egală măsură la dezvoltarea mulțumirii. Inima este cuptorul unde fructele mulțumirii se maturizează, devenind tot mai bogate în vitamine dumnezeiești, dătătoare de sănătate și echilibru. Când inima pulsează  mulțumire în tot trupul viața este destinsă, frumoasă, calmă, bucuroasă, entuziasmată, pașnică. Când inimii îi lipsește mulțumirea devine aritmică, tensiunea oscilează, trupul obosește, viața în sine se agită, pufăie, se oftică (oftează), tulburările de tot felul preiau frâiele. Inima este centrul de comandă pentru mulțumire, este locul de unde se distribuie mai departe.
Inima mulțumirii produce ființa mulțumită cum bine observa Solomon, Proverbe 15:15  Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. Gustul vieții e dat în bucătăria inimii. Cele petrecute acolo fac diferența. Fiecare dintre oameni își trăiește exprimând și consumând doar ce este în propria inimă. (mulțumire sau lipsa ei...).
Cuptorul mulțumiri  este în rotonda inimii unde  se întâlnesc toate drumurile  omului, apoi se răspândesc  în toate direcțiile plecând mai departe. Acolo este un du-te vin-o  permanent, acolo emoțiile vin și pleacă fără încetare. Se pare că inima are ceva de spus în problema mulțumirii, mult mai mult decât pare la prima vedere.
Dilema inimii
Dificultatea ce o întâlnim vorbind despre inima mulțumirii vine din anumite repere biblice, mă refer la următoarele trei:
Geneza 6:5  Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Ieremia 17:9  „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
Matei 15:19  Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele...
 
Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu a surprins realitatea pe care omul uneori încearcă să o ignore, o recunoaștem doar fiind constrânși. Cu toate acestea pentru a fi cu adevărat mulțumit, omul nu poate ocoli rolul inimii din traseul mulțumirii. Și inima la rândul ei are rol cauzator.
Într-o astfel de realitate, apare inevitabila întrebare; ce șanse are mulțumirea? Se poate schimba ceva în bine? Cine o poate face?
Vestea bună este și ea scrisă tot în Biblie. Iată cum citim despre aceasta :
 Isus spune Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”  (Ioan 7:38).
Punctul de început al schimbării inimii este credința în Domnul Isus. Ochii și urechile adună informații, mintea le prelucrează, inima le primește, acolo voința este convinsă de realitatea lucrurilor în adevăr.
Credința deschide inima ca locuință pentru Isus Cristos  după cum spune   Pavel apostolul ... Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, 18  să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea;19  şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. (Efeseni 3:17-19)   Cu referire la aspectul practic al credinței ce trece mai departe de idee, părere, impuls emoțional, toate acestea se materializează prin locuirea cu adevărat a lui Isus. atunci se produce cu adevărat schimbare conform resurselor pe care de acum devin accesibile omului, fapt ce era inaccesibil înainte.
Inima devine curată,  Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, (Romani 10:10). deoarece vechile ei îndeletniciri au de a face cu alt locatar ce-și aranjează spațiul după principiile și valorile proprii, pe de o parte, și după nevoile proprietarului pe de altă parte ( adică ale omului).  Textul anterior a făcut deja referire la unele dintre acestea.
Ocrotirea. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filipeni 4:7). Aceste cuvinte vin cu un plus de imagine a adevăratei transformări a inimii, pacea, liniștea, echilibru, cumpătarea, și multe alte expresii ce le putem folosi.
Mai întâi credința, apoi locuirea, curățarea, urmată de ocrotire, iată soluții reale pentru schimbarea inimii îndreptată spre rău, deznădăjduit de rea,  izvor de rele.
Așa dar, există marea posibilitate ca inima omului să devină cuibul unde cresc și de  unde pleacă puii mulțumirii. Face sens aici afirmația împăratului Solomon, Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii (Proverbe 4:23).
Cum arată un om schimbat?
Cum arată un om cu inimă mulțumită?
Ce manifestări are el?
Iată cum este descris de Domnul Isus Cristos:
Matei 12:35  Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
Tabloul evidențiază contrastul produs de schimbarea inimii capabilă să dețină și să transmită mai departe mulțumirea. Om mulțumit (bun), visteria inimii mulțumită (bună).  Ce putem aștepta mai clar? Așa spune Isus, și așa este. Omul poate nega cuvintele Domnului și să rămână în continuă nemulțumire și răutate.
Deci inima  este un element cauzator  ce nu are înlocuitor.
Inima mulțumită poate fi descrisă astfel; curată, înțeleaptă, liniștită, pricepută, veselă,  realistă, credincioasă, angajată să facă voia lui Dumnezeu.
Azi transplantul de inimă este la ordinea zilei. Cum ar fi dacă și noi nea-m supune unui astfel de transplant? Cu siguranță când în piept bate o inimă mulțumită, instantaneu devenim o persoană mulțumită spre surprinderea multora și pentru bucuria câtorva, dar mai ales pentru cel mai înalt nivel de împlini re, ...inima mulțumită este secretul ospățului necurmat.
Contribuția inimii în ecuația mulțumirii o putem înțelege privind la câteva exemple;
Ex.    Solomon  fiul lui David, împăratul lui Israel
1 Regi 11:4  Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.... 9  Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori.
Într-o inimă nestatornică nu poate locui mulțumirea. În inima în care nu este prezent Dumnezeu, nu poate fi prezentă mulțumirea deoarece ea ține împreună pe om cu Dumnezeu.
Ex. Israel   ca popor al lui Dumnezeu
Fapte 28:25  Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin proorocul Isaia către părinţii voştri, 26  când a zis: „Du-te la poporul acesta, şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. 27  Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
Israel ca popor ales al lui Dumnezeu aveau toate motivele din lume să trăiască în cea mai adevărată mulțumire. Nici un alt popor din lume nu au avut această posibilitate. Totuși Israel nu s-a folosit de acest drept al lor. Declinul a pornit din inima lor.
Azi creștinii ca parte a Bisericii Domnului Isus sunt  chemați, învățați, încurajați, avertizați, împuterniciți să trăiască mulțumirea, să devină un exemplu de oameni mulțumiți.
Veniți să ne întoarcem cu toată inima către Dumnezeu ca să ne bucurăm de o viață plină de mulțumire. 

 

 
Umerii sunt pentru a purta poveri grele. Mulțumirea nu e un lucru ușor și nu înseamnă lipsa greutăților ci purtarea lor. Pentru a fi mulțumiți vorbind în termenii personificării înseamnă că avem nevoie de umeri puternici. După izgonirea din Eden viața nu a mai fost ușoară nimănui. Oamenii ajung să deducă binele din experimentarea răului. Mai mult își definesc ei înșiși binele și răul după pofta inimii, de aceea lumea a ajuns unde este. Mai mult chiar, omul definește binele și răul cum vrea el  pentru sine și în dreptul altora. Creștinii firești fac asta și în biserică neținând cont de ce spune Biblia. Deci în lumea nemulțumirii unde sunt o sumedenie de obstacole este nevoie de umeri zdraveni ca să putem răzbi.  

La ce ne putem gândi vorbind de umerii mulțumirii?

La cruce?, cum face referire Domnul Isus? Luca 9:23  Apoi a zis tuturor: „Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.  Cu trimitere clară la suferințele implicite credinței în Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Mântuitor, Cale, Adevăr, Viață, Domn. Adevărata mulțumire trece pe la cruce, iar pentru ca mulțumirea să ajungă la noi, Isus a purtat crucea  pentru omenire. Mulțumirea nu ocolește crucea, ci o poartă cu demnitate, citim în  Galateni 2:20  Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.  Sau cum citim și v.24  Cei ce Sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
 
La încercări?, cum vorbește apostolul Petru? 1 Petru 1:6  ... Sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, 7  pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, nu există viață creștină lipsită de încercări. Creștinul mulțumit trebuie să-și poarte  poverile.
Iacov 1:2  Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, 3  ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. 4  Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.
Umerii mulțumirii se întăresc în diferitele încercări. Atunci când avem o atitudine potrivită cu cele ce ne spune Biblia, vom experimenta mulțumirea ce vine de la Dumnezeu.
 
La responsabilități relaționale? Cum citim în Galateni 6:2  Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.
Evrei 10:24  Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
Romani 12:11  În sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. 12  Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. 13  Ajutaţi pe sfinţi, când Sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. 14  Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. 15  Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. 16  Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. 17  Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. 18  Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
Să înțelegem că pentru  mulțumirea comună se cere pus umărul ?  Sau că mulțumirea este potrivit cu măsura în care pune fiecare umărul? Ori faptul că fără a pune umărul nu voi găsi mulțumire în cadrul bisericii?
Da, se referă la acestea și toate celelalte neamintite aici. Fără umeri capabili să ducă crucea, suferințele, responsabilitățile, și orice alte  poveri, nu avem nici o șansă să fim mulțumiți mai întâi și apoi mulțumitori. Iată că și umerii sunt părtași măsurii de mulțumire pe care o avem. Câteva exemple ne vin în ajutor.

Ex. Habacuc
Chiar dacă nu ...  eu tot...  (Habacuc 3:17f).  
Lipsurile sunt povoară mult mai grea decât belșugul. Sărăcia e mai grea decât  bogăția. Boala e povoară incomparabil mai grea decât sănătatea. Izolarea e mai grea decât  sociabilitatea. Respingerea, desconsiderarea, e mai grea decât aprecierea.

Ce povoară ducea umerii mulțumitori ai lui Habacuc?, și care sunt cele purtate de noi?

Ex. apostolului Pavel
Pot totul ...  ce e de putut? Ce a putut acest slujitor? Hai să vedem;
2 Corinteni 11:23-28  Sunt ei slujitori ai lui Hristos? -vorbesc ca un ieşit din minţi-eu Sunt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! 24  De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; 25  de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. 26  Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. 27  În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! 28  Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.
Ce povoară duceau umerii mulțumitor ai apostolului Pavel !
Contextul din care scrie apostolul Pavel este identic celui actual. Lupta anti cristică și împotriva lui Cristos, adică dezacordul cu Isus Cristos pe de o parte dar mai ales acțiunea de îndepărtare a Domnului Isus din cadrul creștinismului este tot mai evident atât prin comitere cât și prin omitere.
Nemulțumiții ”creștini” au plăcerea sadică să pună poveri pe umerii altora, ei neputându-și purta poverile proprii vor fi în continuu nemulțumiții de serviciu.

Am descoperit sau doar ne-am reamintit importanța umerilor în dobândirea mulțumirii atât la nivel  personal cât și bisericesc. Umerii puternici răspândesc mulțumire și lasă amintiri de neuitat.
​
Mă întreb, sunt dispus să îmi verific umerii? 

​Gura mulțumirii
 
Difuzorul trupului, instrumentul de exteriorizare, și comunicare sonoră, gura verbalizează tot, are funcții multiple cu implicații pe măsură.
Pentru gura mulțumirii, cuvintele rostite, discursul, modul de adresare, consistența comunicării sunt de importanță crucială. De fapt gura este doar cutia de rezonanță ce oferă sunetul în sine, celelalte vin din colaborarea ei strânsă cu mintea și inima. Citind în Biblie, am observat cum gura mulțumirii are trei direcții principale.
Nu rostește, se ferește, vorbește. În  favoarea acestei ordini voi rezuma câteva din afirmațiile Bibliei.

Nu rostește
Gura mulțumirii evită cu orice preț  să se implice în  rostirea multor cuvinte. Ea este fermă refuzând  toate cuvintele ce vin din zona vicleniei;  nu vorbește cu vicleșug, nu împrumută vorbirea oamenilor vicleni, nu țese vicleșuguri ( chiar dacă azi se numește diplomație).
De ce?, pentru că în astfel de situații ... gura osândește, buzele mărturisesc împotriva (Iov 15:6 ).  Gura mulțumirii  nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în pagubă  (Psalmi 15:4), nu   întrebuinţează vorbe ademenitoare, (Proverbe 2:16), nu vorbeşte în chip uşuratic. Când se roagă  nu bolborosește aceleaşi vorbe, în maniera păgână (Matei 6:7), nu vorbește de rău pe frați  (Iacov 4:11).  
Interesant să constant că într-o societate în care se luptă pentru libertatea de exprimare, gura mulțumirii își stabilește ea însăși granițe prin care restricționează la maxim accesul multor categorii de cuvinte. Toate acestea le face ca să rămână o slujitoare a mulțumirii.
 
Se ferește
Gura mulțumirii își fixează anumite granițe în ale vorbirii deoarece menirea ei este să contribuie substanțial pentru mulțumirea omului.
Gura mulțumirii se „fereşte să spună o vorbă rea” (Geneza 31:24 Laban și Iacov), de asemenea se  fereşte de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, înaintează tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. (2 Timotei 2:16), ascultând sfatul  lăsaţi-vă de toate aceste lucruri:... de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură. (Coloseni 3:8). Sau prin decizia personală fermă; „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.” (Psalmi 39:1). O altă formă de a se feri este  întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. (1 Corinteni 2:13).
Fiecare circumstanță își are oportunitatea ei prin care gura mulțumirii își păstrează menirea. Cel puțin din curiozitate să ne lua, puțin timp pentru analiza afirmațiilor de mai sus, e posibil să desprindem o concluzie folositoare.

Da , vorbește
Pe de altă parte gura mulțumirii se angajează în folosirea cuvintelor ce la rândul lor produc mulțumire celor ce le aud.  Cuvintele ei vestesc și scot la suprafață înțelepciune, aduc vindecare, trâmbițează dreptatea,  exprimă  strigăte de laudă adresate  lui Dumnezeu. Buzele mulțumirii sunt un izvor de viață, mângâiere, încurajare, alinare pentru urechile ce la aud. Felul ei de vorbire dezvăluie onoare, da, este da și nu este nu. Ea vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă. (Tit 2:1), fiind deprinsă   să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. (1 Petru 4:11) de fiecare dată când are ceva de spus. Vorbirea ei este totdeauna cu har, dreasă cu sare, pentru că  ştie cum trebuie să răspundă fiecăruia. (Coloseni 4:6). Persoana care deține gura mulțumirii va fi o pildă pentru credincioşi: în vorbire, (1 Timotei 4:12).

Gura mulțumirii  îndrăznește să mijlocească  așa cum a făcut Avraam, citim despre el în Geneza 18:31  Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. ... 32  Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”
Gura mulțumiri se dovedește o unealtă valoroasă și indispensabilă în slujire, așa cum scrie Isaia 50:4  „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare.  
Iată cum gura mulțumirii chiar dacă și-a impus anumite restricții, chiar dacă este prevăzătoare ferindu-se uneori, ea nu șomează, sunt o mulțime de cuvinte pe care le rostește așa cum numai e știe. Cuvintele ei poartă peste tot mireasma dulce a mulțumirii.
 
reflecții
Sunt câteva afirmații biblice ce ne oferă prilejul să reflectăm. Am în vedere beneficiile colaterale ce sporesc calitatea vieții. Gura mulțumirii este implicată în toate acestea. De pildă:
Proverbe 21:23  Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. Este adevărat că întâmpinăm necazuri în viață, dar câte din ele sunt cauzate de vorbirea gurii noastre? Interesant, și totuși oamenii aleargă la farmacie, probabil după medicamente pentru ”limbariță”. Avem la ce medita, nu?
Altă provocare vine din Proverbe 15:1  Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţîţă mânia. Iată cum pe lacul sentimentelor se iscă furtuna. Cuvintele rostite stârnesc valuri sau le calmează. Și aici putem să medităm îndelung. După ce barca-i scufundată, discursurile despre plutire rămân de prisos.
 Efeseni 5:4  Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţumire. Această afirmație ne arată unde a ajuns standardul verbal al credincioșilor  când ei folosesc gura mulțumirii al cărei impact duce la atingerea acestui standard. Efeseni 4:29  Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Toți creștinii trebuie să fim aici?, se poate considera că acest nivel este obligatoriu?, opțional?, nerelevant? În ce formă să ne raportăm la el?  Cum am  vorbi noi dacă am avea gura mulțumirii? Ar putea fi așa?
”Vorbim între noi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântăm şi aducem din toată inima laudă Domnului” (Efeseni 5:19 adaptat) 
Cine are gura mulțumirii,  poate ajunge la rândul lui mulțumit și poate să contribuie la răspândirea mulțumirii în jurul lui.

​Dacă ne-am putea permite cele spuse până în prezent să le asemănăm cu O.R,L.-ul mulțumiri ce am putea spune despre starea de sănătate? Unde am avea nevoie de proteză?  Ce tratamente ar fi necesare? Ce specialiști ar trebui consultați?  Unde ar trebui să căutăm răspunsul? Cât de mult ne bazăm pe afirmațiile din Biblie?

Urechile mulțumirii

”Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”  Marcu 4:23

Omul a fost creat de Dumnezeu într-un mod minunat cu un trup complex așezat într-o țesătură de interconexiuni funcționale. Urechile vin cu locul, rolul, importanța, conexiunea, contribuția lor unică și inconfundabilă în economia trupului. În dimensiunea mulțumirii, urechile își au felia lor de contribuție pozitivă ori negativă.

Aparatul de înregistrare audio, stereo, în toate registrele. Sunt responsabile de tonalitate, armonie, acustică, Urechea mulțumirii decodifică veștile, făcând deosebirea corectă între adevăr, minciună, lingușire, victimizare, amenințare, manipulare, după cum scrie în cartea Iov 34:3  Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.”
Contribuția urechii în dobândirea mulțumirii este foarte mare și de neînlocuit deoarece  ea are un rol cauzator. Atitudinea urechii, legătura ei cu creierul, sănătatea ei funcțională au un aport esențial. Omul care se respectă își îngrijește urechile tocmai pentru serviciile oferite întregului trup, la fel este și în privința mulțumirii.
Mulțumirea nu-și pleacă urechea la orice vorbă, nu poposește la sfaturile rele, nici nu crede tot ce zboară. Urechea mulțumirii este prezentă la sfatul înțelepților, așa cum scrie și Solomon în Proverbe 15:31  Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. Proverbe 18:15  O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.

”Înțelepciune populară spune referitor la vorbire și efectul lor provocator de supărare; nu te supăra pe cele auzite, privește la cine vorbește, nu fii supărat pe cine vorbește, ia aminte la ce vorbește ...” este și asta un fel de avertizare la cum să folosim urechea pentru a rămâne mulțumiți.  Persoana care a experimentat cum este să trăiești mulțumirea, mărturisește; Psalmi 49:4  Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt însuflate, îmi încep cântarea în sunetul arfei. Iată un exemplu de admirat pe care și oamenii de azi îl pot urma.

**Am auzit pe cineva spunând ceva interesant despre rolul urechilor în relații. Se zice că erau trei vecini ce aveau și o relație de prietenie frumoasă. Unul dintre ei biruit de invidie a încercat să strice prietenia dintre ceilalți doi pentru a fi doar doi prieteni. Fiind toți trei de față a zis unuia dintre ei;... hei, mă tu auzi ce zice ăsta de tine? ..la care cel căruia i se adresa-se îi răspunde; da, dar spune-mi cine este stăpân pe gura lui? El, bineînțeles ,...a fost  răspunsul. Dar pe urechile mele cine este este stăpân pe gura lui? El, bineînțeles ,...a fost  răspunsul. Dar pe urechile mele cine este stăpân? Tu, bineînțeles, a fost al doilea   răspuns. Atunci el este liber să vorbească ce dorește, și eu sunt liber să aud ce vreau, nu? Da, așa este.  Ce importanță mare au urechile !

Sunt atât de multe veștile cu potențial de distrugere al mulțumirii pe care le auzim aproape peste tot. Urechea este cea care știe să acționeze în favoarea stării de mulțumire a proprietarului ei.
Urechea mulțumirii nu se derobează de responsabilitatea civică, ne spune;  Proverbe 21:13  Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, când va striga. Știm deja de mult că mulțumirea nu constă în lipsa încercărilor, ci acolo ea se desăvârșește,  acolo urechea se deprinde cu deosebirea sunetelor, percepe diferența dintre ele.

Aceeași căruță sună diferit fiind goală sau plină, același butoi la fel sună diferit gol ori plin. La fel este și în cazul omului, cuvintele lui sunt diferite când e gol de mulțumire față de cuvintele rostite fiind plin de mulțumire. Tot urechii îi revine responsabilitatea deosebirilor. Așteptările mari  de la o gălăgie pompoasă conduc doar la nemulțumire. În același timp e bine de știut că și noi vom recepționați de semeni după sunetul de gol sau plin ce-l degajăm.
În altă ordine de idei urechea mulțumirii  nu se va întoarce de la adevăr, nici nu se va îndrepta spre istorisiri închipuite, conform cu 2 Timotei 4:4, nici spre ambiții firești, ci va rămânea consecventă cuvântului lui Dumnezeu. Astfel urechea își va aduce contribuția ce îi revine pentru starea de mulțumire al întregului corp și ceva mai mult, își va îndeplini contribuția ce-i revine  în vederea ajungerii în rai. Da, auzim bine, iată de unde știm, Apocalipsa 2:7  Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” Dacă observăm repetarea expresiei ”cine are urechi..” de opt ori într-o porțiune scurtă de text, înțelegem ce mare importanță are să facem ca propriile urechi să se comporte la fel ca urechile mulțumirii.

1 Samuel 3:10  Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă”.
Dumnezeu vorbește mereu, continuu, în diferite feluri, în circumstanțele vieții. Vocea lui Dumnezeu răsună în auzul omenirii căutând urechi dispuse să ia seama.
Rolul urechii este să audă. Datorită ei omul se ferește de primejdii și stă  liniștit în lipsa lor, la fel este cu mulțumirea tot din pricina propriilor urechi. Urechile mulțumirii sunt o binecuvântare pentru toți cei ce le poartă.
 
Proverbe 15:31  Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor.
Proverbe 28:9  Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă.
2 Timotei 4:4  Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

Ochii mulțumirii

Ochii sunt ferestrele, observatorii, periscopul minții.  Ochiul culege informații, fotografiază, filmează color din poziție neutră, transmițând totul mai departe în timp real la  magazia minții.
Ochiul mulțumirii identifică detaliul, gestul mic, nu-i scapă paharul cu apă rece oferit, bănuțul pus din inimă. Filmează discreția, fapta ascunsă, ceea ce face stânga fără să știe dreapta. Privirea mulțumirii dă valoare modestiei evitând cursa lăcomiei și a zgârceniei. 
Mulțumirea privește viața în perspectiva voii lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. În multitudinea elementelor prezente mulțumirea se găsește doar privind în această direcție.
Iată câteva exemple biblice:

Ex. Acan,
Iosua 7:19  Iosua i-a zis lui Acan: „Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic”.20  Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut. 20  Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut. 21  Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli din argint, şi o placă din aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit, şi le-am luat; iată, Sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele”. .. 24  Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa din aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui; şi i-au suit în valea Acor. 25  Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi”. Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre, 26  şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Turburare).
Un tablou uluitor, din care dacă vrem înțelegem cum funcționează privirea în direcția voii lui Dumnezeu sau împotrivă, în direcția personală. Dumnezeu a spus nimicire totală, Acan a zis nu chiar așa, aur, argint, manta, astea-s valoroase, de trebuință, bune la ceva, prind bine,  cine o să știe?, și ce dacă?
Lăcomia, neascultarea, furtul, tăinuirea, au plecat de la ce au văzut ochii lui (v.21). Privirea ochilor lui a adus nenorocire în poporul Domnului și apoi asupra casei lui. Cât de adevărat este că omul merge în direcția în care îi privesc ochii. Azi este la fel, fiecare ne urmăm punctul nostru de vedere, de aceea fiecare vom culege ceea este în direcția respectivă, moarte sau viață, înfrânge sau biruință, pofte sau mulțumire.  Este de luat bine aminte ... Acan este o persoană din popor ...
 
Ex. Ghehazi,
2 Regi 5:20  Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu a cruţat pe Sirianul acela Naaman, şi n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, şi voi căpăta ceva de la el.” 21  Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte şi a zis: „Este bine totul?” 22  El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu
mă trimite să-ţi spun: „Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant din argint şi două haine de schimb.” 23  Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi.” A stăruit de el, şi a legat doi talanţi din argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi. 24  Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor, şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat. 25  După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” 26  Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine, când a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe? 27  Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămânţa ta pentru totdeauna.” Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.
Ghehazi, unul dintre fii prorocilor, slujitorul lui Elisei, martor al lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu, implicat în slujire până în momentul când ochii i-au privit în direcție opusă voii lui Dumnezeu.
Contrariat, dezaprobator, nemulțumit, lacom, mincinos. Așa poate fi descris toboganul alunecării ce s-a deschis în  direcția privirii lui Ghehazi, și care l-a aruncat în dizgrație, boală, (încătușat de lepră), inactivitate, izolare, exemplu negativ.  Un sfârșit tragic cu deznodământ regretabil. O pildă plătită prea scump, ca noi să înțelegem ce mare importanță au ochii prin care privim. Da,  ochii mulțumiri nu încetează să privească continuu în orice circumstanță în direcția voii lui Dumnezeu, contribuind astfel la mulțumirea celui în cauză.

Ex. Anania și Safira,
Fapte 5:1  Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevastă-sa Safira, 2  şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus-o la picioarele apostolilor. 3  Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? 4  Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” 5  Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.... 7  Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întâmplase. 8  Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da” a răspuns ea „cu atâta.” 9  Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău, Sunt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.” 10  Ea a căzut îndată la picioarele lui, şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară, şi au îngropat-o lângă bărbatul ei.
Acest exemplu  vine din interiorul bisericii primare în perioada creșterii ei numeric. Și atunci au fost persoane care și-au schimbat optica în timp foarte scurt. De la decizia, intenția, scopul, declarația primară la faptă fiind o mare diferență. Privind la exemplul celor doi înțelegem valoarea cuvintelor rostite de Domnul Isus Cristos,  Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău. Matei 5:37
Când privim prin ochii  mulțumirii vom ajunge oameni mulțumiți.
Ochii mulțumirii privesc atent la cele ce sunt, prezentul, ziua de azi, văzând câte persoane nu au mai ajuns această zi, vedem cu adevărat un motiv de mulțumire. Privind la ce avem, cât avem, văzând cât de mulți nu au, putem fi mulțumitori. Privind de asemenea la puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu pusă la dispoziția noastră, la promisiunile și credincioșia lui Dumnezeu.
Ochii mulțumirii nu-i întind  omului cursă pentru a cădea  în păcat, nici pentru al împiedica să devină pământ bun dătător de rod, nici nu-l îndepărtează de Dumnezeu.