​Mintea mulțumirii
 „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. 9  „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. Isaia 55:8,9
Funcția minții este să gândească iar felul de gândire atrage sau respinge  mulțumirea. 

Cum ar fi să gândim cu mintea mulțumirii? Mintea locul științei, rațiunii, înțelegerii. La ce gândește mulțumirea? Cum o face? Pe ce pune ea bază? Care sunt granițele ei? Ce priorități urmărește ea?  Cum se organizează? Ce valori are? Care sunt diferențele pe care le face?
Gândirea dă ora exactă în materie de mulțumire.  Acolo îi sunt rădăcinile.  Din moment ce mintea este centrul de comandă al trupului unde ajung toate informațiile și de unde pleacă toate comenzile, realizăm cât de important este rolul ei.
Biblia ne ajută să vedem cum mintea  atrage intervenția lui Dumnezeu funcție de gândurile pe care le procesează. Ieremia 6:19  Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea.
Este mai mult decât clar, mintea are responsabilitate enormă  în felul ei de poziționare, în acord sau dezacord cu felul de gândire al lui Dumnezeu. Armonizare gândirii aduce mulțumirea necesară unei vieți împlinite. Afirm aceasta bazat pe cele scrise în  Ieremia 29:11  Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Dacă Dumnezeu îmi vrea binele, îmi oferă dreptul la mulțumire, îmi influențează gândirea mea în această perspectivă, de ce nu aș beneficia și eu de această oportunitate.
Iată câteva observații:

• Mintea mulțumirii cântărește lucrurile din perspectiva beneficiului pe termen lung.

Ex. Avraam vs Lot,
Geneza 13:8  Avram i-a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. 9  Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.”
Mulțumirea gândește pacifist, (eliminând sursa conflictuală), liber, respectuos, altruist, benefic. Așa a gândit Avraam, pe termen lung beneficiile s-au dovedit a fi de partea mulțumirii.  În continuare istoria celor doi s-a construit pe diferența de gândire. Avraam prosperă în  perspectiva mulțumirii iar Lot se adâncește în opusul mulțumirii, al nemulțumirii permanente, al dorinței după mai mult, al gândirii  în  termenii prosperității materiale..
Se pare că societatea umană a îmbrățișat filosofia potrivit căreia succesul se bazează pe starea de nemulțumire, urmându-i exemplul lui Lot. Nemulțumirea a devenit astfel normalul vieții sociale. Nemulțumire, îmbogățire, distrugere sunt pași repetați mereu de omenire. Societatea urmează paradigme lui Lot și o respinge pe cea a lui Avraam.

• Mintea mulțumirii abordează lucrurile în perspectiva salvării familiei.

Ex, Nabal vs Abigail, 
1 Samuel 25:3  Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femee cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb... 14  Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei....18  Abigail a luat îndată două sute de pîini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide, şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari, :19  şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea mea, şi eu voi veni după voi. N-a spus nimic bărbatului ei Nabal... 23  Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David, şi s-a închinat până la pământ... 25  Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun) îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimeşi de domnul meu...26  Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sânge şi să te ajuţi cu mâna ta.
Aici întâlnim un caz de familie, gândire diferită a soților, o minte lipsită de influența mulțumirii, (egoistă, critică, răutăcioasă, zgârcită) atrage nenorocire, cauzează boală și moarte. Cine deține gândirea mulțumirii, (conștientizează realitatea, recunoaște, previne,  dăruiește, anticipează,  mărturisește, mijlocește), atrage salvare, ocrotește familia.  
Studiind atent acest caz  vom descoperi câteva lucruri vrednice de luat în considerare referitor la viața de familie. Cum ne putem distruge și cum ne putem salva familia.

• Mintea mulțumirii abordează lucrurile în perspectiva păstrării bisericii pe direcția principiilor și conduitei  duhovnicești.

  Ex.    Gaiu vs Diotref,
3 Ioan 1:5  (către prea iubitul Gaiu,)  Prea iubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi; şi pentru străini totodată.6  Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor, într-un chip vrednic de Dumnezeu;7  căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva de la Neamuri. 8  Este datoria noastră, deci, să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul.  9  Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. 10  De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică. 11  Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele, este din Dumnezeu: cine face răul, n-a văzut pe Dumnezeu.
Diotref nutrește gânduri de superioritate, independență, desconsiderare, denigrare, necolaborare, impunere, stăpânire, toate acestea sunt străine total de mentalitatea mulțumirii și al principiilor pe care Isus Cristos zidește Biserica Sa.
Gaiu gândește în termenii; credincioșiei, dragostei, ospitalității, responsabilității, susținerii, potrivit cu cele stabilite de la începutul Bisericii. Aceste elemente sunt parte din gândirea mulțumirii.
Acest exemplu aparține Bisericii. La nivel de Biserică se cuvine de asemenea să luăm aminte. Omul nu se poate ridica mai presus de capacitatea minții lui. Omul cu mintea strâmbă va încerca să strâmbe și biserica descalificând-o de fapt ca Biserică. Cum gândesc oamenii așa acționează. Ceea ce fac și ce nu fac oamenii demonstrează nivelul de mulțumire pe care îl au. 
Din exemplele prezentate extragem răspunsul la întrebările enumerate anterior. Oriunde se află omul este nevoit să gândească într-un anumit fel, gândirea mulțumirii poate fi accesată la toate nivelele vieții, personal, familial, bisericesc, social. Felul de gândire abordat va determina traseul și calitatea vieții. Comportamentul zilnic este exteriorizarea gândirii.
Acțiunea gândirii mulțumitoare mă prezintă recunoscător, cumpătat, altruist, generos, drept, implicat, manierat, credincios. În ce măsură se regăsesc acestea în viața personală? În cazul în care lipsesc cuiva dintre oameni, acum știu unde este nevoie să lucreze, la minte, la felul de gândire. Dumnezeu va interveni cu plăcere în mintea oricărei persoane care-I permite acest lucru. Avram, Abigail, Gaiu, sunt doar câteva dintre multele exemple care ne slujesc de pildă că se poate. Dumnezeu are putere suficientă și intervine acolo unde omul dorește. La locul de întâlnire al puterii lui Dumnezeu cu voința omului se naște mulțumirea.
Mintea este influențată  de cele de sus ori de cele de jos, de cele firești sau de cele duhovnicești, de Dumnezeu ori de satana, de înțelepciunea dumnezeiască sau de în înțelepciunea drăcească.  Influența va dezvolta un sistem de gândire producător de nemulțumire sau unul producător de mulțumire.
 

Subiectul mulțumirii suportă o paletă largă de abordare.  Poate fi privită dintr-o mulțime de unghiuri, și exprimată în multiple forme, simplu, direct, sofisticat filosofic, analitic, teoretic, practic, religios, firesc, duhovnicesc, ...

Abordarea  exterioară de pildă, examinează impactul din jur, social, relațional, educațional, etc. Mulțumirea în sine este un domeniu vast ce stârnește curiozități și observații interesante. Sociologia, Antropologia  sunt domenii care se ocupă cu cercetarea acestui fel de abordare.

Abordarea interioară pe de altă  parte deschide un domeniu pe cât de restrâns pe atât de profund ce de asemenea implică timp, cunoștințe, profesionalism. De acest domeniu se ocupă cercetând-o psihologia, teologia, filosofia...
Mulțumirea face parte din acele domenii ce antrenează atenția multor discipline și care umple activitatea tuturor. Referitor la tipul de abordare interior, încerc să aduc în discuție câteva aspecte  ce ne vor ajuta să înțelegem un pic mai bine aspectul mulțumirii.

Mulțumirea privită ca persoană, implică o abordare în termenii  anatomiei și  fiziologiei umane în care se observă componența și funcționarea trupului în complexitatea lui. Pentru creștinul interesat de mulțumire această abordare face sens, îl captivează prin profunzimea și interconexiunile implicite. Pe de altă parte mulțumirea este un tratament non chimic al trupului uman ce se bazează pe anumite exerciții  stimulatorii producătoare de sănătate fizică, mentală, sufletească. De acest aspect se ocupă psihoterapia.   După cum în trup toate mădularele și toate organele funcționează interconectat fizic, la fel se întâmplă în toate celelalte dimensiuni ale vieții, emoțional,  și spiritual. În cazul de față discuția fiind despre mulțumirea ca emoție, sentiment, spirit, comportament, toate părțile corpului trebuie să funcționeze interconectat fiecare făcându-și partea ce îi revine. Unde un anumit mădular, din vane motive nu își face partea, mulțumirea suferă modificări dintre cele mai nocive. Teoretic avem multe informații referitoare la mulțumire, avem propria imagine despre ea, avem propria experiență pe de o parte iar pe de altă parte avem propriile întrebări, nedumeriri, așteptări.

Nădăjduiesc să ni se clarifice nedumeririle, să găsim răspunsul la întrebări, să ne îmbunătățim calitatea mulțumirii.

Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 1 Tesaloniceni 5:18

Mulțumirea este componentă a voinței lui Dumnezeu ca plan al binecuvântărilor  în favoarea deplină a omului, pentru a da consistență dumnezeiască vieții personale. Astfel mulțumirea devine fereastra prin care lumina divină inundă ființa umană dându-i perspectiva cerească.
Odată stabilit cadrul ”voia lui Dumnezeu în Isus Cristos” ne putem conforma prin credință, acceptate, practicare așa cum scrie, pentru toate lucrurile.,
Aceasta este rețeta scrisă prin inspirația Duhului Sfânt. Așteptarea minunilor rămâne zadarnică cât timp omul ignoră cele scrise. Vrem schimbare?, vrem transformare?, vrem bine?, vrem creștere?, vrem ... multe?, atunci să începem de aici, mulțumind lui Dumnezeu. Ce mare oportunitate.     

A vorbi despre mulțumire și a trăi mulțumirea sunt două aspecte diferite. Cine vorbește după ce o trăiește este mai convingător decât cel ce vorbește înainte de a o trăi. Teoreticienii sunt zgomotoși față de liniștea trăitorilor. Creștinul autentic reușește performanța îmbinării complementare a celor două părți. Ei vorbesc ce trăiesc și trăiesc cele vorbite  în materie de mulțumire.

Mulțumirea este definită în termeni multipli funcție de momentul, circumstanța, experiența, obișnuința, maturitatea, priceperea, perspectiva, duhovnicia persoanei în cauză. Din acest punct de vedere mulțumirea  va fi prezentată în nuanță personalizată, fără a face din aceasta o pricină de controverse. Fiecare persoană are parte de mulțumire doar în măsura în care o trăiește, în locul unde o trăiește, în circumstanța în care o trăiește. Mulțumire este parte a vieții ce poate fi trăită oriunde.

Mulțumirea este: stare, fel de a fi, trăsătură de caracter, formă de manifestare, deprindere, calitate, virtute, confirmare, scut, abilitate, secret, cauză, efect, componentă, armă, cheie,  atitudine, minune, jertfă, cale, cadru, performanță. În ansamblul ei Biblia ne prezintă mulțumirea prin toate aceste forme.
Toate bogățiile pământului, toate posesiunile materiale, toate titlurile sociale, toate cele ... sunt inutile în lipsa mulțumirii. Fără mulțumire viața devine o deșertăciune și goană după vânt inclusiv în domeniul religios. 
Doar cine trăiește mulțumirea o poate arăta faptic. Când persoana se identifică cu mulțumirea  are un mesaj concret. Acest principiu ni l-a demonstrat Domnul Isus Cristos, prin modul Său de viață manifestându-se ca mulțumirea personificată. De la întrupare la îngropare în toate etapele vieții Sale   Isus a demonstrat starea de mulțumire. (pruncie,  copilărie, adolescență, botez, învățătură, lucrare, propovăduire, trădare, judecare, răstignire, înviere, înălțare).

Mulțumirea crește din aceeași rădăcină cu bucuria, fericirea, lauda, încrederea, pacea ... toate virtuțile de natură dumnezeiască, de aceea este imposibil să fie despărțită de toate acestea. Mulțumirea le înglobează pe toate și se manifestă prin toate pentru că toate sunt insuflate de același Duh Sfânt.  

Mulțumirea se învață, se practică, se dezvoltă prin întrebuințare. Fiecare persoană are din mulțumire doar atât cât folosește. Cu cât exersează mai des mulțumirea cu atât dobândește mai multă, ajungând la stadiul când nu va rămânea în pană de mulțumire. Școala mulțumirii merge la pas cu viața adăugându-i frumusețe, înțelegere, profunzime, echilibru.

Omul mulțumit este puternic, înțelept, credincios. Mulțumirea nu este un scut împotriva încercărilor, ci puterea care le biruiește, înțelepciunea care se folosește de forța lor și credincioșia prin care omul rămâne statornic cu Dumnezeu, de aceea el stă în picioare în timpul furtunilor.
Se investește educație, cunoștințe, disciplină, oportunități, experiențe, apoi toate acestea sunt trecute prin examenul aprecierii, ascultării, înfrânării, priorității, rezistenței, răbdării, consecvenței, rezultatul final va fi  MULȚUMIREA. Mulțumirea nu este gratis, nici pomană, ci are un preț pe care omul îl plătește. Dacă ar fi gratuită, am găsi-o aruncată la tomberoanele de gunoi, pe stradă,  călcată în picioare peste tot. Dar nu e așa. Nimeni nu poate da altuia mulțumire, ci doar să investească pentru propria mulțumire.

Mulțumirea este domeniul imens, creat, întreținut, guvernat, de Sfânta Treime, Dumnezeu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, la care suntem invitați să îl explorăm, acum, în porții zilnice  și apoi pe parcursul veșniciei. Pentru aceasta avem nevoie la început de credință și voință iar celelalte se vor adăuga pe parcurs. Chiar un început timid în ale mulțumirii are șanse mari să crească constant cu beneficii dintre cele mai alese.

Mulțumirea creează amintiri plăcute. Banii se cheltuiesc, oamenii dispar, bunurile se degradează, vremurile se schimbă, amintirile rămân continuu. Amintirile  plăcute în special aduc emoții, bucurie, plăcere, lumină, retrăirea momentelor respective. Ele însănătoșesc, motivează, reaprind, reașază lucrurile, restabilesc relații, readuc oameni împreună, nasc decizii cu urmări binecuvântate. Chiar și întâmplările mai puțin fericite  își schimbă  fața când sunt îmbrățișate de mulțumire. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi... acesta este de fapt mesajul  pentru noi. 

Mulțumirea este o comoară pentru care omul trebuie să investească tot ce are inclusiv pe sine ca să  dobândească ce nu ar fi putut  altfel avea niciodată. Mulțumirea valorează mai mult decât orice bogăție. Altfel mulțumirea ar fi acaparată doar de cei bogați. Realitatea arată că nu este așa.

Mulțumirea vindecă de oftică, suie mintea la cap, eliberează inima de răutate și aduce pace în viața omului.
Reflectând asupra mulțumirii vom descoperii o sumedenie de aspecte proaspete ce ne vor surprinde plăcut și vor contribui la tonificarea credinței noastre.

Mulțumirea nu înseamnă resemnare pasivă de genul ”nu am ce face”, ci acțiune motivată de genul, ”știu ce am de făcut”!
Cu cât aprofundăm acest subiect, ne vom îmbogăți înțelegerea personală și vom crește performanțele de exprimare a mulțumirii în modul de viață.  Identificându-ne cu mulțumirea beneficiem de o calitate superioară a vieții de acum pregătindu-ne să celebrăm dimensiunea veșnică a mulțumirii.

Mulțumirea poartă straie de sărbătoare, și produce sărbătoare pe unde trece, în familii, în biserici, în societate. Este prea puțin ca oficial să-i fie dedicată o singură zi pe an. Cu toate acestea, omul poate sărbători zilnic mulțumirea fiindcă deocamdată legile oficiale nu o interzic. 

Omul cu inima mulțumită trăiește fericit, în fiecare zi, ce ne-am putea dori mai mult ? Dumnezeu a făcut tot ce depinde de El, ca noi să fim mulțumiți în orice vreme. Și suntem, în măsura în care și noi ne vom face partea ce ni se cuvine.
Să ne  arătăm dar mulțumitori prin toate lucrurile față de Dumnezeu, fiind convinși că toate lucrurile contribuie împreună la binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Mulțumirea este un drept, nu o obligație, deci oricine are nevoie de ea să-și asume  dreptul ce i se cuvine. Cine refuză degeaba se plânge, porția lui de mulțumire rămâne nerevendicată.
Cu cât ne hrănim mai mult din mulțumire, cu atât ea se înmulțește și cu cât ne hrănim mai puțin ea se împuținează. Mulțumirea este alimentul ce nu ar trebui să lipsească din meniul zilnic. Ea poate fi folosită și în postul negru.

Mulțumirea se măsoară în trăire nu în vorbe. Faptele mulțumirii sunt mai grăitoare decât toate vorbele despre mulțumire. Cine trăiește mulțumirea este mai bogat decât cei ce vorbesc doar despre ea.
Cine are încălțăminte-le mulțumirii și  umblă pe căile mulțumirii, își va lăsa urmele pe pământ ca repere vrednice de luat în considerare. Este imposibil ca cineva să trăiască mulțumit fără a fi observat.

Mulțumirea afișată doar ca să dea bine la imagine este de unică și scurtă folosință, cum dau primii stropi de ploaie se umezește iar prima adiere de vânt o spulberă lăsând la vedere doar o siluetă dizgrațioasă. Desigur, nici un om serios nu își dorește așa ceva. E bine de știut că orice mulțumire contrafăcută nu rezistă în timp ci doar mulțumirea autentică.
​

​Mulțumire este un concept  inepuizabil ce suportă o multitudine de abordări după gustul și capacitatea fiecărei generații sau mai mult al fiecărei persoane în parte. Așa că din acest punct de vedere nu se ajunge în criză de subiecte.
Din observații personale am descoperit faptul că mulțumirea se dezvăluie progresiv pe parcursul vieții din copilărie la bătrânețe, și asta îi păstrează atmosfera de prospețime ce își găsește loc în contemporaneitate.
Subiectul mulțumirii se atașează de omul ce îl abordează preluându-i acestuia amprenta mental-spirituală  a personalității rezultând o prezentare diferită de celelalte. Pe de altă parte omul devine amprentat de conținutul mulțumirii în întreaga lui ființă până acolo că îi sunt îmbunătățite  capacitățile de înțelegere și gestionare a mulțumirii.  Între mulțumire și om se țese acel climat unic, personificat prin intermediul căruia se transmit influențe puternice în colectivitate.
Din frământarea minții căutând  un punct de conexie cu subiectul mulțumirii au rezultat reflecțiile, un fel de potecă pe care se pășește spre înțelegerea dorită.
Apoi imaginându-mi mulțumirea o dimensiune ce cuprinde întreaga ființă și care are de a face cu părțile importante ale trupului uman, s-a ajuns la ”personificarea mulțumirii” după modelul  anatomiei și fiziologiei umane . Mintea,  ochii, urechile, gura, umerii, mâinile, spatele, genunchii, picioarele își aduc contribuția în realizarea  mulțumirii de care beneficiază întregul trup. Calitatea mulțumirii este cauzată de armonia și  buna cooperare a fiecărei părți. La acest capitol am fost inspirat de textul din 1 Corinteni 12:14-27 unde apostolul Pavel descrie cu măiestrie modul de funcționare natural al trupului uman. Îngrijirea reciprocă responsabilă  a mădularelor unele față de altele produce mulțumire.
 
Glăsuirile mulțumirii, un discurs cu ocazia zilei recunoștinței se alătură prezentei lucrări adăugând un plus ideatic probabil folositor cititorului. Mădularul căruia îi revine acest rol este bineînțeles gura, ea totdeauna va da din casă și va folosi cuvintele ce-i stau la îndemână.
Cât despre ”deprinderea mulțumirii” vine cu dorința de ajutor în vederea conștientizării faptului că pentru dobândirea mulțumirii participarea omului este inevitabilă. Educația, maturizarea, disciplina, exemplul sunt câteva detalii ce descriu contribuția personală a celui ce este cu adevărat interesat să dețină cât mai mult din zestrea mulțumirii. Deși mulțumire este din destul pentru întreaga omenire, totuși fiecare persoană are doar atât cât servește din ea.
De ce mulțumire? Este întrebarea atotprezentă. Partea distractivă a acesteia constă în mulțimea răspunsurilor pe care le suportă. Deschide căi de conversație, dezvoltă imaginația, scoate la lumină soluții practice. Chiar și în joacă, folosirea acestei întrebări devine terapie.
Concluziile ca de fiecare dată sunt diferite. Ele decurg din felul de abordare potrivit cu interesul și disponibilitatea cititorului de a se îmbogăți cu ceva. După cum un punct de vedere nu se poate impune la fel nici o concluzie anume nu poate fi impusă. Concluzia este fructul lecturării cules personal, o recompensă pentru efortul depus.
Important este ca cititorul să găsească măcar un răspuns corect la una din întrebări.