Acțiunea harului
"şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,” (Tit 2:12).
Harul lui Dumnezeu este un factor de aleasă educație, mult superioară Legii, codului lui Moise, și de neapărată trebuință creștinului autentic.
Educația renunțării. Sunt o serie de lucruri la care omul trebuie să le spună nu categoric. Care sunt acestea ? Textul amintește două categorii ce le cuprinde pe toate celelalte. Păgânătatea are de a face cu domeniul spiritual religios. Orice este înafara lui Dumnezeu si oamenii i se închina, înseamnă păgânism, confuzie, rătăcire, vrăjmășie. Prin harul acordat, omul poate spune nu atât declarativ cât și faptic. Poftele firii, au de a face cu domeniul social, economic, cultural, personal. Prin natura lui, omul are predispoziție spre lucrurile care îl distrug și îl trag mereu nimicire. Numai harul îl poate capacita pe om să renunțe categoric la acestea.
Educația asumării. Concomitent cu renunțarea la lucrurile amintite, harul lui Dumnezeu oferă educația specială și necesară a asumării. Sunt lucruri mai bune, mai plăcute, mai grațioase pe care oamenii le pot avea. Trei arii foarte cuprinzătoare al aspectelor ce merită asumate sunt menționate; cumpătarea, dreptatea și evlavia. Aceste trei domenii implică persoana în cauză personal prin cumpătare, echilibru, măsură. Social prin corectitudine, legalitate, etic; cât și spiritual, prin evlavie, pioșenie, respect, duhovnicesc, moral. Problema delicată constă în faptul că toate aspecte la care face referire aspectul educațional al harului nu pot coabita. Omul le are fie pe unele, fie pe altele, temporar le poate mima pe cele pozitive, însă numai atât. Sa nu uitam că oamenii au un bun Educator, cine îl respinge rămâne pe cont propriu.
"şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,” (Tit 2:12).
Harul lui Dumnezeu este un factor de aleasă educație, mult superioară Legii, codului lui Moise, și de neapărată trebuință creștinului autentic.
Educația renunțării. Sunt o serie de lucruri la care omul trebuie să le spună nu categoric. Care sunt acestea ? Textul amintește două categorii ce le cuprinde pe toate celelalte. Păgânătatea are de a face cu domeniul spiritual religios. Orice este înafara lui Dumnezeu si oamenii i se închina, înseamnă păgânism, confuzie, rătăcire, vrăjmășie. Prin harul acordat, omul poate spune nu atât declarativ cât și faptic. Poftele firii, au de a face cu domeniul social, economic, cultural, personal. Prin natura lui, omul are predispoziție spre lucrurile care îl distrug și îl trag mereu nimicire. Numai harul îl poate capacita pe om să renunțe categoric la acestea.
Educația asumării. Concomitent cu renunțarea la lucrurile amintite, harul lui Dumnezeu oferă educația specială și necesară a asumării. Sunt lucruri mai bune, mai plăcute, mai grațioase pe care oamenii le pot avea. Trei arii foarte cuprinzătoare al aspectelor ce merită asumate sunt menționate; cumpătarea, dreptatea și evlavia. Aceste trei domenii implică persoana în cauză personal prin cumpătare, echilibru, măsură. Social prin corectitudine, legalitate, etic; cât și spiritual, prin evlavie, pioșenie, respect, duhovnicesc, moral. Problema delicată constă în faptul că toate aspecte la care face referire aspectul educațional al harului nu pot coabita. Omul le are fie pe unele, fie pe altele, temporar le poate mima pe cele pozitive, însă numai atât. Sa nu uitam că oamenii au un bun Educator, cine îl respinge rămâne pe cont propriu.
RSS Feed