”Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!” (Psalmi 103:2).
Prin darul făcut, dăruitorul devine oarecum parte cu cel ce primește darul respectiv, îl influențează, îi imprimă un anumit fel de a fi. În cazul de față omul prin darul binefacerii se apropie de felul de a fi al lui Dumnezeu devenind la rândul lui binefăcător. Altfel spus Dumnezeu este sursa binefacerilor omenești. Uneori acestea reprezintă adevărate eforturi realizate cu jertfă și bucurie.
Binefacerea a devenit o dimensiune a vieții creștine deoarece urmașii Domnului Isus Cristos exersau continuu binefacerea antrenându-se în ea fără încetare astfel că ”să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac” (Evrei 13:16), a devenit sloganul lor.
Am și eu darul Binefacerii ? L-am primit ? Sau îl tot evit căutând altele mai atractive? Ei bine am și eu repartizat un astfel de dar ce mă așteaptă să îl ridic. Este de ajuns ca fiecare persoană să ia doar câte unul, așa ca să ajungă la fiecare. Dar tu cititorule, ți-ai ridicat darul binefacerii pregătit special pentru tine?