Compasiunea, adică capacitatea de a simți cu cei din jur, de a-ți păsa de ei, este un dar pe care Dumnezeu îl face oamenilor. Fiecărui om îi este repartizat acest dar, rămânând la alegerea personală de al lua ori al respinge. Compasiunea ia capacitat pe creștini să aibă un comportament specific potrivit cuvintelor următoare:
”Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii” (Romani 12:15fa).
Compasiunea lucrează unitate, iubire și produce bucurie.
”… faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând” (Filipeni 2:2).
Compasiunea cu toate implicațiile ei poate fi asumată de o colectivitate mai largă de oameni care împărtășesc același mod de viață, chiar li se recomandă aceasta.
”Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi” (1 Petru 3:8).
Sunt eu interesat să primesc un astfel de dar ?
Sunt eu dispus să îl folosesc în relațiile mele ?
Doresc să îi permit să influențeze viața mea ?
Iată o parte dintre întrebările ce așteaptă răspunsul fiecărui om în parte.
RSS Feed