Comuniunea se manifestă prin exprimarea unității, și a părtășiei, a strângerii împreună. Comuniunea aduce la un loc persoane, scop, strategie, vise, sentimente etc.
Darul comuniunii aduce la îndemâna oamenilor ceva din ceea ce există în interiorul Sfintei Treimi, respectiv Tatăl, Fiul , Duhul Sfânt. Prin Cristos Isus, acest dar a ajuns la îndemâna oamenilor și poate fie servit prin credință.
” Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17:21).
Aspectul comuniunii are ceva mult mai intim și mai profund reglementând dimensiunile vieții duhovnicești specifice tuturor celor ce au primit și folosesc darul comuniunii, fapt ce se comemorează la Cina Domnului sau împărtășanie.
”Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Cristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care Suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine” (1 Corinteni 10:16f).
Darul comuniunii ne este dat pentru a experimenta cu certitudine apartenența noastră lui Dumnezeu. Astfel folosind tot ce conține comuniunea redobândim aspectele părtășiei ce au fost pierdute de om prin păcatul adamic.
O dacă am ști prețui un astfel de dar la valoarea lui !
Ce mult am avea de câștigat prin acceptarea lui !
De câte probleme sociale, familiale, religioase am fi scutiți !